• Tweet

Anul acesta electoral a debutat cu mari speranțe pentru românii ce mai gândesc normal, dar și în interes național. Cercetările sociologice ce nu erau încă atât de falsificate indicau un potențial electoral majoritar pentru formațiunile politice de tip suveranist și asta se întâmpla în cursul lunilor ianuarie, februarie, martie.

În mod simplu și practic, aceste partide suveraniste nu aveau altceva de făcut decât să se organizeze minimal în teritoriu, în fiecare unitate administrativ teritorială, și să caute să selecteze personalități locale și naționale, oameni integri și profesioniști, pe care să-i așeze pe liste, pentru a câștiga astfel încrederea electoratului majoritar suveranist și, pe cale de consecință, și alegerile din 2024. Ce a urmat ați observat (cu neplăcere) cu toții la locale și europarlamentare: suveraniștii au fructificat mai puțin de jumătate din potențialul electoral cu care erau creditați, iar motivul principal este legat de calitatea slabă, precară a candidaților de pe listele lor, pe care candidați românii i-au identificat rapid ca fiind șmecherași de duzină, vedete de carton, oameni fără școli serioase, ce să mai vorbim despre prestigiul public inexistent.

Adică suveranismul promis s-a metamorfozat rapid în populism, dar și acesta fără vedete politice cu talent la pupitru. Am expus de mai multe ori faptul că serviciile secrete, în special SIE în cazul suveraniștilor, acționează prin cozi de topor cu care au împănat bine structurile de conducere ale partidelor, iar aceste cozi de topor își fac sarcina în mod exemplar. Care este sarcina lor? Aceea de a decredibiliza și a manipula orice încercare de profesionalizare a actului politic. Așa s-a ajuns astăzi, prieteni goldiști, revenind la suveranism, la o mișcare suveranistă fragmentată în mod iremediabil, cu o puzderie de candidați la prezidențiale pe care îi vom număra bine doar după ce vor fi reușit să-și depună listele cu semnături de susținere.

În altă ordine de idei, dar în spiritul analizei de astăzi, weekendul trecut, unul dintre cele două partide ce guvernează, adică au mulți bani, a organizat un sondaj extins pentru a testa trendurile candidaților, tendințele lor electorale, dintre suveraniști incluzându-l și pe Cristian Terheș alături de George Simion și Diana Șoșoacă. Acum că nu mai sunt candidat, deci bun de ignorat sau de terfelit, am putut avea acces la rezultate și pot să vă relatez următoarele tendințe (luați-le, totuși, cu titlu de inventar; exactitatea lor este chestionabilă relativ, chiar dacă par mai de încredere pentru că aceste sondaje au un circuit intern).

Așadar, s-au constatat ușoare creșteri în cazurile Ciolacu și Ciucă, dar ambii fiind încă departe de potențialul partidelor lor. De asemenea, au fost înregistrate descreșteri de măsurătoare, față de săptămâna trecută, în cazurile Geoană și Lasconi. Pe partea suveranistă, Terheș fost măsurat deja cu 3%, dar Simion a fost identificat în scădere. ajungând la un scor de 9%, în timp ce Diana Șoșoacă a fost măsurată în creștere, ajungând la un scor de 11%, deci înaintea lui George Simion, scor la care eu unul mă așteptam văzându-le evoluția comparativă în ultimele două luni de când m-am tot socotit să discut cu ei unificarea mișcării suveraniste și, implicit, sigur că le-am studiat și mișcările politice vizibile, și pe cele invizibile, și mesajele pe care le dau, atât în plan intern, cât și în plan internațional; deci mă așteptam la acest fapt, ca Diana Șoșoacă să-l întreacă în sondaje pe George Simion.

Acum sigur că abia acum începe bătălia, însă în precampanie importante sunt tendințele, prieteni, iar acestea relevă niște adevăruri simple, pe care vă rog să le memorați. Partidele mari, PSD și PNL, își vor ambala motoarele și vor putea susține, doar până la un punct, însă, o creștere electorală a candidaților lor, care se numesc Ciolacu și Ciucă, dar partidele mai mici și cu probleme interne, cum sunt cazurile USR și AUR, e limpede că nu vor fi în stare să performeze pentru candidații lor și, indiferent de giumbușlucurile populiste cu care se vor mai prezenta public Lasconi, respectiv Simion, tendințele descrescătoare ale acestora nu vor mai putea fi contrabalansate. Atât Lasconi, cât și Simion, personalități similare, nu au resurse interne prin care să fie în stare să schimbe acest trend descrescător, adică nu au cu ce să surprindă electoratul: nici nu au rezerve de imaginație, de inteligență sau de expertiză prin care s-ar putea da peste cap și asta să le asigure, repet, o nouă detentă politică. Deci cazurile lor mi se par deja tranșate.

Despre Cristian Terheș nu se poate spune că are un partid decât pe hârtie, nu neapărat la nivel de cadre, dar fiind nou venit în cursă și fiind împins din spate inclusiv probabil de către CIA, nu mai vorbesc de către cei de la SIE, ar putea crește înspre un 5-7% la finalul campaniei electorale. Beneficiara acestei năclăieli de pe partea suveranistă îmi pare mie să fie Diana Șoșoacă, pe care, în mod obiectiv, trebuie să o consemnez aici cu două avantaje de etapă. Primul este legat de faptul că începe această precampanie pe un trend crescător, lucru foarte important pentru orice consultant politic, dar și pentru publicul care înțelege mai multe, iar al doilea e că nu face concesii în mesajul său public, așa cum face Terheș și sau mai ales Simion, care mesaj public e limpede că în cazul lui Șoșoacă se va radicaliza și mai mult, intrând astfel în consonanță cu starea de spirit a unei bune părți din populație.

Altfel, nu se prevăd intrări consistente și spectaculoase în cursă ale unor alți candidați pe partea suveranistă, care să poată apărea public ca alternative serioase, dar și populare, deci vom discuta în continuare, în mod regulat, în următoarele 3 luni, despre acești candidați, de pe partea suveranistă cei trei, iar pe cealaltă parte, cea care are grijă de interesele Factorului Extern, de Ciolacu, Ciucă, Geoană și Lasconi. Cam puțini, cam slabi, dar atâta s-a putut, pentru că sistemul veghează, prieteni.

Cozmin Gușă