• Tweet

Pentru mine, nedreptatea făcută celor două gimnaste Sabrina Maneca-Voinea și Ana Maria Bărbosu la Jocurile Olimpice de la Paris impune o poziție fermă a autorităților. Dar mai știu și că nu vom fi în stare să le apărăm pe cele două fetițe românce, așa cum nu putem să ne apăram nici onoarea și demnitatea țării.

Această imagine grotescă a nedreptățirii fățișe, sfidătoare a tinerelor românce, la care am adăugat bucuria de a-l vedea pe Djokovic câștigător al medaliei Olimpice la tenis, mi-a răscolit amintiri.

Cea mai pregnantă este aceea întâlnirilor cu uriașul intelectual Alexandru Paleologu. De obicei, stăteam cu d-sa și cu romancierul Alexandru Vlad pe terasa Humanitas-Green Hours, de pe Victoriei, la câteva cafele și o pipă. Scriitorul Mircea Zaciu mi-a sugerat să-i fac o bucurie, și să-i duc un tutun de pipă, atrăgându-mi atenția că îi plac tutunurile "reci", nu prea parfumate, așa că am ales un tutun londonez, "Balkan Sobranie" - făcut din mai multe sorturi de tutun, după o rețetă secretă: de Latakia, Oriental, Turcesc și Virginia - considerat a fi "Graal"-ul fumătorilor de pipă.

Azi, Sandu Vlad a plecat la Dumnezeu, conu Alecu Paleologu deasemeni, iar tutunul "Balkan Sobranie" nu se mai fabrică.

Culmea, plecând de la acel tutun, am ajuns cu discuția la popoarele din Balcani și la actualitatea (de atunci) din politica internațională. Pentru mine, care nu eram egalul celor doi, însă eram acceptat la discuții, a fost o lecție pe care n-am cum s-o uit vreodată. Ca și multe altele pe care le-am primit de la mulți alți mari intelectuali care m-au îngăduit de-a lungul timpului în preajma lor, și pentru care le mulțumesc cu supra măsură. Despre această lecție, a lui Al. Paleologu voi povesti în cele ce urmează.

Revenind, trebuie să recunosc că m-a surprins și m-a bucurat că prim-ministrul României, dl. Marcel Ciolacu a reacționat prompt. Cred că era singurul gest pe care un om politic român putea să-l facă.

"Am decis să nu particip la ceremonia de închidere a Olimpiadei de la Paris, după situația scandaloasă de la gimnastică, unde sportivele noastre au fost tratate într-un mod absolut dezonorant (...) Eu nu vreau să mă cert astăzi cu nimeni, ci doar aleg să protestez prin gestul meu față de o nedreptate flagrantă la adresa unor românce care și-au probat din plin valoarea".

Faptul că această poziție demnă a fost sau nu inspirată de cea a dlui Cozmin Gușă, are mai puțină importanță. Ambii au procedat cu demnitate, onoare și patriotism.

"Am privit ieri emoționat, imaginile cu Novac Djokovic, campion olimpic al Serbiei; cele cu marele Nole prăbușit în genunchi la finalul meciului cu Alcaraz, plângând de bucurie și mulțumind Lui Dumnezeu, făcându-și crucea ortodoxă, sub privirile admirative a miliarde de telespectatori de pe planetă, având ca și galerie de forță pe toată durata turneului, soția și cei doi copii minunați ai săi. Un mic set de imagini dar atât de valoros prin semnificații, încât a reușit să bată prin efecte toată mascarada transumanistă pregătită minuțios, cu care organizatorii ne-au oripilat la deschiderea acestei olimpiade. Și de fapt vorbim doar despre normalitate, Dumnezeu, patriotism, familie. Adică o normalitate pe care marele campion sârb și-a asumat-o în forță și cu prețul multor sacrificii, suferințe, pierderi și umilințe.. Să consemnăm însă marea victorie a normalității în fața acestui spirit transumanist impus prin ideologia LGBT. Campionii sportului ne-au arătat că este posibilă, dar ne-a învățat din nou că se poate obține doar dacă ne asumăm normalitatea."

Merită să observăm că dl. Cozmin Gușă plătește pozițiile dsale publice, prin ignorarea completă a candidaturii sale la alegerile prezidențiale, deși aceasta a fost public anunțată, încă de mult timp. O mizerie...

Cu siguranță că n-am uitat chiar toți: liderul tenisului mondial, Novak Djokovici, deși invitat la un turneu de tenis de către organizatorii australieni, datorită faptului că a refuzat să se vaccineze anticovid, a fost reținut de către autoritățile australiene alături de migranți și alte persoane care așteptau să afle dacă vor intra în țara respectivă. Deținut, adică, în condiții improprii, deși ar fi putut să fie lăsat de autorități în casa pe care a închiriat-o la Melbourne și să aștepte acolo verdictul final. Care a fost umilitor negativ.. "Dumnezeu e sus și vede! Dumnezeu vede tot, etica morală ca cel mai mare ideal de ridicare a spiritului. Bogăția mea e spirituală, a lor materială", au fost singurele lui cuvinte, la aflarea verdictului nedrept.

Zilele trecute, după ce a luat prima sa medalie de aur la Jocurile Olimpice, câștigând în faţa spaniolulului Carlos Alcaraz, în finala probei masculine de simplu, Djokovic a izbucnit în plâns și a mulțumit lui Dumnezeu. "Dumnezeu e mare! Dumnezeu e mare! Dumnezeu e mare!" - a rostit el printre lacrimi.

Mulți, poate nu înțeleg de ce marele tenisman sârb este considerat de mulți cetățeni ai planetei un erou demn, care ține până la sacrificiu la onoarea lui și a poporului său.

O cheie de înțelegere a acestui fenomen îl propunea acest minunat intelectual, Alexandru Paleologu, cu mult înainte ca drama, calvarul și umilirea lui Djokovic să fi început: "Bombardarea unei capitale europene, cu monumente de artă bizantine din secolele XII şi XIII, cu o tradiţie europeană, care a fost pentru noi, cei din blocul răsăritean, o anumită fereastră deschisă către Occident, este o acţiune stupidă. Nu pot să spun cum anume trebuia procedat. E clar că generalul Clark la un moment dat a fost desărcinat de NATO tocmai pentru proasta sa comandă militară. Mai ales că acum Miloşevici există; în schimb vorbim de o putere albaneză, deci, o putere islamică în Europa.

Şi s-a folosit o alianţă cu o organizaţie teroristă paramilitară albaneză. Nu erau albanezii mai buni decit sîrbii şi nici invers. Ideea de a face un fel de maniheism - sîrbii sînt... şi albanezii sînt... - este o ticăloşie, ca toate cele pe care le-am trăit noi în ultimul secol. Cînd aflăm ce s-a petrecut acolo, ce au făcut albanezii în Iugoslavia sau în Kosovo şi continuă să facă, ce amintire lasă Occidentul în Balcani şi ce resentimente greu recuperabile în timp! Eroarea a fost enormă.

Noi trebuia să ne alăturărn NATO-ului în acţiunea aceasta, dar trebuia să avem şi un punct de vedere asupra felului cum NATO asigură această misiune şi, mai ales, nu eram obligaţi să facem apeluri şi declaraţii semnate de noi, de toţi oamenii inteligenţi din ţară. Ca şi cum acesta este semnul civilizaţiei: bombardamentul!

Noi am fost împărţiţi în două regiuni prin „cadoul" făcut de anglo-americani lui Stalin: jumătate de Europă, pe două generaţii. Aşa s-a născut Estul. Înainte, existau un Est şi un Vest al Europei, ca ale oricărui continent. Cultura europeană este eminamente creştină - nu înseamnă că toţi creatorii sînt creştini şi practicanţi, dar Europa este o creaţie a creștinismului: pînă cînd nu s-au creştinat germanii, scandinavii şi slavii, Europa nu era Europa, ci doar o fracţiune a fostului Imperiu Roman.

Fără un om ca Soljeniţîn şi fără o tradiţie literară ca aceea a lui Dostoievski, Puşkin, Gogol, fără tradiţia ortodoxă rusească şi fără diversele secte ruseşti, viaţa spirituală europeană ar fi fost mult mai săracă. Există o rusofobie actuală explicabilă. Dar a deduce de aici o rusofobie şi o oroare faţă de ruşi este o prostie, ratînd marile şanse ale viitorului. De altfel, trei oameni au salvat lumea de comunism: Soljeniţîn, un ortodox, Papa, un catolic şi Reagan, un anglican.

Jurnalista şi scriitoarea Rhea Cristina a publicat volumul „Românii secolului XXI", care cuprinde 32 de interviuri cu personalităţi româneşti, printre care și acela realizat cu Alexandru Paleologu, din care am citat mai sus.

"Nu știu cât cunosc americanii despre națiunile europene.De aici și un dispreț pentru zona Europei de Est. Disprețul pentru Europa de Est și transferul de rasism în antislavism - iată ceva care, și sub raport creștin, și sub raport juridic (în tradiția juridică europeană) este inacceptabil" - spune Paleologu în cartea sa "Politețea ca armă" - editura Dacia în anul 2000.

"Mie mi se pare o nerușinare neînchipuită să fim monitorizați, să fim judecați de diferite personaje care nici n-au apucat să cunoască Europa, și cu atât mai puțin Europa de Est. Dl. Solana (n.n -Javier Solana - fost Secretar General al NATO (1995-1999). Din octobrie 1999 până în decembrie 2009 Javier Solana a exercitat funcțiile de Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Politică Externă și de Securitate Comună, Secretar General al Consiliului Uniunii Europene ) când a venit la București, credea că este... la Budapesta. Nu făcea diferența între Bucharest și Budapest! Am citit părerile lui Solana apărute și în presa noastră... Aceștia sunt oamenii! Aceștia decid!Aceștia ne judecă! Aceștia ne monitorizează! Cine sunt ei de fapt? Sunt mai tari. Aceasta este tot. Dar nu vor fi întotdeauna mai tari! Poate să fie și alții mai tari, cine știe când... Nu tăria armamentului și a tehnologiei este hotărâtoare. E o greșală să crezi asta...(...) Nu trebuie să se uite că una dintre valorile cele mai importante pe care le-a dat Europa, cultura ei, civilizația ei, cu toate defectele ei imanente, era noțiunea de onoare. Pentru această onoare mulți oameni și-au pus viața în primejdie și au murit. Azi, însă, noțiunea de onoare este ridiculizată. În Europa Occidentală nu se mai ține seama de onoare, ci numai de performanțele economice. Onoare mai au în Europa sârbii, corsicanii, polonezii și ungurii. (...)

Miloșevici e detestabil. Occidentalii l-au tolerat ani de zile, vina este a lor. Dar acum, sârbii nu vor da înapoi. Americanii nu concep că există societăți pentru care sunt valori mai presus de de îndestularea individuală și fizică. Pentru care există onoarea. Și sârbii sunt capabili să se lase distruși, dar nu vor ceda. Sau dacă vor ceda, vor ceda distruși fiind.(...) Antiintelectualismul sfidător al clasei conducătoare din Statele Unite duce la consecința aceasta: stupiditate în acțiunile care se iau. iar acțiunea din Jugoslavia este cea mai stupidă. Nu este vorba de civilizație, nu este vorba de democrație, nici de sprijin umanitar. Este vorba de dominație sectară, ipocrită și eronată, ceeace este și mai grav. Vorba lui Talleyrand: "Este mai mult decât o crimă, este o greșală!".

N-am nici o îndoială că dacă ar mai fi trăit, Alexandru Paleologu ar fi fost făcut troacă de porci. Avea toate "calitățile" unui putinist, extremist!

Chiar și așa, recitind cele de mai sus, vom putea, cu siguranță, fiecare în felul său și după cum și cât îl duce capul, să medităm mai bine la onoarea și demnitatea nepierdută a unui popor, care s-a auzit prin vocea lui Novak Djokovici și vom putea privi la rece ceeace trăim azi. Pentru mine, "lecția" d-lui Paleologu, pe terasa de la Green Hours, care a atins pe larg (și) subiectele tratate de acesta, pe larg în interviuri, cărți și eseuri a fost o serioasă temă de gândire. Și pentru care mulțumesc Domnului.

Octavian Hoandră