• Tweet

La primul dezastru se sudează al doilea, care lasă loc celui de-al treilea și așa mai departe. Până ajungem să percepem consecințele primei catastrofe și să încercăm să stabilim vinovații, suntem deja la catastrofa a șaptea, care e atât de șocantă că nu mai lasă loc de amintirea primelor 6…

Colectiv. Spitale cu secții ATI unde pacienții mor incinerați de la scurcircuite electrice sau de la rezervoare de oxigen greșit montate. Case aruncate în aer de la cisterne de GPL operate de firme fără autorizație. Carnagii pe șosele care sunt cauzate de inși drogați ce-și procură otrava de pe social media. 

Pfizergate, Rheinmetall, SAFE… 

Orban, Câțu, Ciucă, Ciolacu, Bolojan… 

Despre cazul Pașca, de la Bihor, nu pot spune că știu detalii, pentru că ce se vehiculează la tv și pe social media este, ca de obicei, foarte imprecis, foarte subiectiv și foarte polarizat. Plus că detaliile scurse în presă sunt morbide și, deci, intimidante... 

Cred, totuși, că unele lucruri pot fi propuse spre analiză și reflecție. 

A. Imaginea de fundal pe care se proiectează acest caz șocant, care se derulează de 20 de ani, nu sub radar, ci în văzul autorităților și sub reflectoarele presei avide de sponsorizări și publicitate plătită, este debilitantă pentru cetățeanul unui stat membru UE, aflat la jumătatea anului 2026, iar nu la jumătatea anului 1826 ... 

„Este un stat eșuat, un stat mafiot, un stat captiv, un stat cinic” - acestea sunt caracterizările date României de cei care au condus-o în ultimii 36 de ani cu 200 km la oră direct în zid, beți sau drogați fiind la volan. 

Cazul Pașca relevă un stat absolut ticălos. 

O mare de oameni abandonați, unii dintre ei fără identitate, alții cu diverse afecțiuni mentale, este deversată pe canale private unde li se pierde urma și oamenilor, și banilor*.

Suntem în anul 2026, în plină digitalizare generalizată, unde trebuie ca în fiecare zi a „existenței” noastre online să ne dezvăluim și să ne (re)confirmăm identitatea. Sarcastic, sunt mașini care ne verifică dacă nu cumva suntem mașini... Cu toate acestea, sunt mii sau zeci de mii de oameni fără identitate, aflați la marginea societății, aruncați dincolo de zidurile cetății, pentru care nu există sisteme de asigurare socială. Iar unii profită. De exemplu, băncile colectează și transformă în venituri excepționale zecii de mii de rămășițe ale unor conturi bancare „fără stăpân”, iar statul și primăriile colectează moșteniri vacante ...    

Autoritățile, centrale și locale, sunt încântate să scape de ei, de aceși oameni fără identitate și fără plasă de siguranță socială. Sistemul paralel de asistență socială (care nu se rezumă nicidecum la cazul Pașca) funcționează cu bani sifonați, atât de mulți încât toate verigile lanțului sunt recompensate suficient pentru ca tăcerea conspirativă să funcționeze timp de 20 de ani. 

Ironic, guvernul Bolojan a tăiat din indemnizațiile de asistență socială aplicabile cazurilor individuale, dar a permis acestor tipuri de întreprinderi ale mizericordiei să colecteze fluvii de bani pentru “asistență” acordată miilor de persoane puse pe ultimul peron al călătoriei vieții lor nefericite în lumea noastră cinică. 

B. Sistemul de asistență socială de urgență și de scutire de impozite a prestațiilor sociale pentru asistați este mult prea simplu deturnat. 

Întreprinderea despre care se vorbește atât de intens în sociale media zilele astea nu e singura care practică mizericordia pe bani - de aceea, considerațiile ce urmează sunt generice. 

Toate prestațiile de asistență socială sunt acordate în considerarea persoanei (în limbaj tehnic juridic, au caracter intuitu personae), adică sunt legate exclusiv de subiect: asistat, însoțitor, moștenitor, persoană care l-a avut în îngrijire pe decedat.  

Această întreprindere a milei a fost beneficiar de astfel de prestații sociale pentru mii de persoane. 

În calitate de colector al indemnizațiilor nu poate figura o persoană juridică (un ONG), căci nu permite legislația, astfel că, probabil, a fost vorba de persoane fizice care “au luat în spațiu” acei amărâți pe care statul i-a rejectat. Ca să scape de ei - să nu mai încarce spitalele, azilurile publice, secțiile de urgență, managerii de spital, șefimea de la protecția socială, primăriile, poliția, toți i-au “livrat” celui care era bucuros să îi primească. A obține mandate de tutelă/curatelă (dacă s-au oținut) pentru mii de persoane a devenit simplu, automatic. Se făceau chiar și buletine la foc automat, iar indemnizațiile curgeau. 

De precizat că aceste proceduri sunt, în cazuri individuale, foare stricte, formaliste și cronofage, iar “austeritatea” lui Bolojan (care se aplică amărăștenilor, iar nu și acestor industriași ai mizericordiei) a exagerat și mai mult procedurile respective. 

De precizat, de asemenea, că asemenea venituri de la stat, ca și donațiile de la particulari, sunt scutite impozite**, de unde și resursele mari de “atenții” cu care s-or fi achiziționat indulgențele necesare funcționării timp de 20 de ani a acestui sistem de asistență socială paralel celui oficial. 

Notă: poate că nu e lipsit de interes ca, pentru analiză comparativă și încercare de înțelegere, să (re)vizioneze toată lumea filmul serial de pe Netflix, intitulat „I care a lot” (îmi pasă de nu mai pot). E despre un caz similar din SUA. 

C. Autoritățile au reacționat târziu. Autoritățile au încurajat industria milei, care este peste tot, inclusiv la ONG - urile care fac parte din complexul industrial al cenzurii. 

Schematic vorbind: 

- corpul de control al Ministerului Muncii s-a dus la Dumbrava doar anul trecut; până atunci nu a putut - s-a considerat că acolo nu e un complex al unei ONG cu activitate de asistență socială, care are nevoie de autorizații și este supusă controlului statal, ci case ale unui particular; 

- Avocatul Poporului a emis un raport cu constatări șocante, acum un an; autoritățile locale au rejectat raportul, spunând că totul e ok; 

- DIICOT investighează de un an; 

- se dispune reținerea, dar instanța comută măsura în control judiciar, de unde un dubiu important asupra temeiniciei probelor lucrării procurorilor; 

- presa și social media sunt violent pro- sau violent contra bunului samaritean. 

În final, să mai notăm ca ... 

ONG - urile, cu sutele, semnează petiții contra proiectului de lege de transparență a finanțărilor. 

Președintele nu vrea să spună de unde a primit donații de 12 milioane de euro, pe care le-a păstrat după alegeri.  

Poate că e timpul să ne uităm și la imaginea de fundal, că e foarte, foarte nasoală.

Gheorghe Piperea