• Tweet

Victoria Nuland a părăsit, marți, postul pe care-l deținea în cadrul Departamentului de Stat, după treizeci de ani de serviciu la cel mai înalt nivel al diplomației americane.

În vârstă de 62 de ani, sub șase președinți (Donald Trump nefiind printre ei), Nuland a promovat o politică agresivă, de tip neocon, semănând instabilitate, după cum remarcă The American Conservative.

Originară dintr-o familie evreiască expulzată din Basarabia de regimul țarist, Victoria Nuland și-a legat cariera de Rusia.

De altfel, ea și-a început cariera în diplomație la începutul anilor 90, chiar la Moscova, acolo unde a lucrat pentru ambasada Statelor Unite. În mandatul președintelui Bill Clinton (1993 - 1996) a devenit șefa de cabinet a lui Strobe Talbott, pe-atunci adjunct al secretarului de stat.

Chiar din acea perioadă, Nuland s-a remarcat prin poziția sa războinică. În timpul primului război din Cecenia, din 1994, Nuland a fost printre cei care au cerut ca SUA să sprijine independența republicii islamiste.

Ea recunoștea, ani mai târziu, că a fost una dintre cei care voiau ca războiul din Cecenia „să o doară" pe Rusia, deși asta ar fi însemnat o Cecenie independentă și un coșmar pentru lumea întreagă. În context, merită menționat că în timpul războaielor cu rușii, cecenii nu s-au sfiit să mizeze pentru jihadiști din lumea arabă, care numai libertățile Americii nu le iubeau.

Dacă nu a obținut implicarea americană în Cecenia pe care și-o dorea, Nuland a obținut-o în Irak. În calitate de consilier principal pe politică externă al vicepreședintelui Dick Cheney, Nuland a fost unul dintre sponsorii intervenției americane - care a făcut mii de victime și care a costat trilioane de dolari - în Irak.

Acum știm că pretextul invaziei - deținerea de către Saddam Hussein a armelor de distrugere în masă - a fost o minciună, dar asta nu a împiedicat-o pe doamna Nuland. Între timp, Irakul este un dezastru, de pe teritoriul căruia sunt atacați americani: iată ce înseamnă un succes de politică externă!

Cariera Victoriei Nuland a luat avânt în timpul mandatelor președintelui Barack Obama. În acest răstimp, din poziția de Adjunct al Secretarului de Stat pentru Afaceri Europene și Euroasiatice, Nuland s-a implicat masiv în politica internă a țărilor din Estul Europei, inclusiv România.

De altfel, de această perioadă se leagă cel mai mare succes sau dezastru - depinde de unde privim - al Victoriei Nuland: criza și ulterior războiul din Ucraina.

Nuland a fost considerată principalul instigator al revoltei de pe Maidan, din 2014. Poate având și resentimentele familiei față de ruși în minte, Nuland a fost trup și suflet alături de revoluția colorată din Ucraina.

Ea nu s-a sfiit să meargă pe străzi în timpul protestelor, oferind prăjiituri și pâine manifestanților, ba chiar și poliției. Imaginea doamnei Nuland cu punga de dulciuri oferită ucrainenilor a devenit un simbol al Maidanului și, ar spune unii, ar implicării americane în sprijinul acelei revolte.

Dar Nuland nu s-a mărginit doar la gesturi simbolice. Ea s-a implicat inclusiv în alegerea primului-ministru al Ucrainei: nominalizarea ei a fost, „surprinzător", acceptată. Doamna Nuland a mai devenit infamă prin celebra sa replică „Fuck the EU", răstită în timpul unei conversații cu ambasadorul SUA din Ucraina, în acea vreme, Geoffrey Pyatt.

Nuland a fost, am putea spune, vârful de lance și imaginea SUA în timpul Maidanului. Ea a fost susținătoarea unui credit de 1 miliard de dolari oferit Ucrainei și autoarea acordului care permitea oferirea de asistență non-letală (atunci) pentru Armata Ucrainei.

După ce a fost scoasă din joc de președintele Trump, Nuland s-a întors în forță în Departamentul de Stat odată cu victoria lui Joe Biden, vechiul său colaborator de pe timpul lui Obama, în ianuarie 2021.

Unii spun că nu este o întâmplare că la un an distanță, Ucraina a ales calea confruntării militare cu Federația Rusă, în locul negocierilor.

Nuland și soțul său, Robert Kagan, au fost acuzați deseori că servesc doar „Partidului Războiului", așa cum este denumită gruparea de politicieni (democrați și republicani) care susțin complexul militar industrial.

Faimosul jurnalist american, laureat al premiului Pulitzer, Robert Barry, nota că războiul este o „afacere de familie" pentru Nuland.

„Victoria Nuland şi Robert Kagan au în derulare o afacere de familie. De la Departamentul de Stat, ea generează razboaie şi, din paginile de opinie, el cere Congresului să cumpere mai multe arme. Este suficient ca acest duet în familie neobişnuit să facă un pas sau doi că industria militară a şi primit fonduri suplimentare", scria Barry în 2015.

Jurnalistul o acuza fățiș de acutizarea crizei ucrainene și de înarmarea Kievului, deși știa bine că acest lucru va duce la o exacerbare a conflictului cu federația Rusă. În ultimii doi ani, tiparul s-a repetat: din postura sa de la Departamentul de Stat, Nuland a încurajat conflictul militar din Ucraina, în timp ce soțul său a cerut înarmarea Kievului.

Întâmplător sau nu, cumnata lui Nuland, Kimberly Kagan, a fondat și conduce Institutul pentru Studiul Războiului (ISW), organizația care are un monopol, aproape, în presa occidentală, pe relatarea războiului din Ucraina (2022 -)

După ce a fost trimisă pe margine de Donald Trump, Nuland nu s-a ocupat de nepoți. Dimpotrivă: Nuland a fost unul dintre principalii exponenți ai acuzațiilor - între timp dovedite absurde - privind o „colaborare" a lui Trump cu rușii.

Omul care a declanșat procedura de impeachment asupra lui Donald Trump în acest dosar a fost Eric Ciaramella, un fost colaborator al doamnei Nuland la Departamentul de Stat, și actual membru al CIA.

Dacă mai punem la socoteală și faptul că doamna Nuland îl ținea informat pe George Soroș asupra situației din Ucraina, puzzle-ul devine complet.

Din păcate, nici România n-a scăpat de influența malefică a doamnei Nuland. Ea s-a implicat puternic în viața politică de la București, intrând în atenția opiniei publice în 2014, atunci când a vizitat Capitala României pentru a critica unele măsuri luate de Parlament privind modificarea Codului Penal.

„Atunci, Nuland a avut întrevederi cu procurorul-șef al DNA Laura Codruța Kovesi, cu președintele Traian Băsescu și cu ministrul de Externe Titus Corlățean, dar nu și cu premierul Ponta, care a lipsit atunci din țară, presa speculând că absența s-a datorat chiar vizitei lui Nuland și atitudinii critice a oficialilor americani față de autoritățile politice de la București", scrie Profit.ro.

De asemenea, în ianuarie, Nuland a avut o întâlnire cu câțiva reprezentanți - pe alese, ai unor ONG-uri și ai mass-media apropiată de regimul fostului președinte Băsescu. Unii dintre aceștia sunt acum membri ai USR. Ultima oară s-a întâlnit cu președintele Iohannis în ianuarie 2016.

Între timp, am aflat că așa zisa „luptă anticorupție" nu a fost decât o epurare pe baze neconstituționale: un adevărat „regime change". Adică exact specialitatea casei Nuland/Kagan.

Din păcate, doamna Nuland nu a plecat demisă din Departamentul de Stat, ci s-a pensionat. Probabil, așa cum remarcă mai mulți analiști, pentru că simte corabia Biden scufundându-se și știe că nu va fi iertată de Donald Trump.

Însă, așa cum notează The American Conservative, momentul este tardiv: pentru tot răul făcut, doamna Nuland trebuia să plece mai devreme.

Mihai Neamțu