Arheologii au descoperit dovezi ale existenței "brandurilor" cu 3.200 de ani înainte de capitalismul modern

Postat la: 30.08.2026 |

Arheologii au descoperit dovezi ale existenței

Cu mult înainte de apariția corporațiilor moderne și a capitalismului, este posibil ca meșteșugarii să fi produs deja bunuri cu o identitate recognoscibilă, care ajungeau mult dincolo de locul în care fuseseră realizate.

O echipă internațională condusă de Marta Luciani, de la Universitatea din Viena, a descoperit dovezi că un tip de ceramică pictată, ușor de recunoscut după stilul său, produs în nord-vestul Arabiei în urmă cu aproximativ 3.200 de ani, funcționa în multe privințe asemenea unui brand modern.

Descoperirea provine din oaza Qurayyah, unde cercetătorii au studiat producția unei ceramici pictate în două culori. Analiza lor sugerează că vasele erau ușor de recunoscut din punct de vedere vizual, erau apreciate și erau comercializate pe o arie suficient de extinsă pentru a îndeplini criteriile pe care cercetătorii le asociază cu existența unui brand. Rezultatele studiului au fost publicate în PLOS ONE. Cercetarea a implicat oameni de știință de la M.I.T., Harvard Museum of the Ancient Near East, Institutul Arheologic Austriac din cadrul Academiei Austriece de Științe (OeAI/OeAW), Universitatea Tehnică din Viena (TU Wien) și Universitatea din Sydney, cu sprijinul Comisiei pentru Patrimoniu a Ministerului Culturii din Arabia Saudită.

Qurayyah era centrul de producție

Luciani a colaborat cu Pamela Fragnoli (OeAI/OeAW) și Johannes H. Sterba (TU Wien) pentru a analiza câteva zeci de vase ceramice din epoca bronzului descoperite la Qurayyah.

Rezultatele lor pun sub semnul întrebării teoriile anterioare despre așa-numita „ceramică midianită", considerată mult timp specifică regiunii Midian, și oferă dovezi că vasele erau, de fapt, produse în oaza Qurayyah.

„Descoperirea noastră arată că, chiar și în mediul arid al oazelor deșertice, unde resurse esențiale precum argila, apa și combustibilul erau rare, comunitățile locale din epoca bronzului erau departe de a fi marginale. Ele participau la rețele mai largi de cunoștințe tehnologice, împărtășite cu regiunile învecinate, precum Levantul de Sud și Siria. Locuitorii oazelor erau suficient de ingenioși și inventivi pentru a-și crea propriul repertoriu ceramic: pentru a-l prețui în propriile case și, în cele din urmă, pentru a-l exporta în alte regiuni", spune Marta Luciani, autoarea principală a studiului, de la Departamentul de Arheologie Preistorică și Istorică al Universității din Viena.

Ceramica funcționa asemenea unui brand

Pentru a determina dacă ceramica putea fi descrisă în mod rezonabil drept un brand, cercetătorii au stabilit o serie de criterii care au inclus identitatea vizuală, constanța materialelor, continuitatea tehnologică, producția centralizată, circulația prin export, imitarea locală, intenția comercială și reputația culturală.

„Prin urmare, implicațiile studiului nostru depășesc domeniul arheologiei și relația pe termen lung dintre oameni și resursele naturale din regiunile cu condiții climatice extreme, ajungând în domenii precum mecanismele economice care au mediat relațiile dintre producători și consumatori de-a lungul timpului și în spațiu", adaugă Luciani, arheolog și coordonator al echipei din cadrul rețelei Human Evolution and Archaeological Science (HEAS) de la Universitatea din Viena.

Echipa a folosit mai multe metode complementare pentru a stabili unde și cum era produsă ceramica.

„Elementul decisiv pentru această descoperire, realizată pentru prima dată, a fost abordarea noastră interdisciplinară și pe mai multe scări, care a combinat examinarea materialelor stratificate, analiza tehnologiei de modelare a vaselor și analiza petrografică a secțiunilor subțiri de ceramică la microscopul cu lumină polarizată", explică Pamela Fragnoli, șefa Laboratorului de Ceramică al Institutului Arheologic Austriac din cadrul Academiei Austriece de Științe (OeAI/OeAW).

„Am verificat rezultatele prin identificarea amprentei chimice a compoziției vaselor, până la nivelul elementelor-urmă, obținute prin analiza prin activare cu neutroni", adaugă Johannes H. Sterba, șeful Centrului pentru Marcaje și Producția de Izotopi de la TU Wien.

Tradiția ceramică s-a întins pe o perioadă remarcabil de lungă

Doralice Klainscek, doctorandă la Universitatea din Viena și coautoare a studiului, precizează: „Primele exemplare de ceramică pictată de la Qurayyah au fost produse în urmă cu 3.600 de ani. Cea mai spectaculoasă descoperire a noastră a fost constatarea faptului că producția de ceramică pictată a continuat, evoluând constant. Patru secole mai târziu, în urmă cu aproximativ 3.200 de ani, meșteșugarii produceau un repertoriu bogat de animale pictate și scene care reprezentau ritualuri umane. Acesta a devenit brandul care a fost exportat pe sute de kilometri spre nord, în Levantul de Sud, către situri precum Tell el-Kheleifeh și chiar către sanctuarul din Timna dedicat zeiței egiptene Hathor, dar și spre sud, în nordul Arabiei.

Însă tradiția olăritului din Qurayyah nu s-a oprit aici. Ea a continuat să aibă ca centru această oază timp de încă aproximativ o mie de ani, până în perioada târzie a epocii fierului, scrie scitechdaily.com.

loading...
DIN ACEEASI CATEGORIE...
PUTETI CITI SI...

Arheologii au descoperit dovezi ale existenței "brandurilor" cu 3.200 de ani înainte de capitalismul modern

Postat la: 30.08.2026 |

0

Cu mult înainte de apariția corporațiilor moderne și a capitalismului, este posibil ca meșteșugarii să fi produs deja bunuri cu o identitate recognoscibilă, care ajungeau mult dincolo de locul în care fuseseră realizate.

O echipă internațională condusă de Marta Luciani, de la Universitatea din Viena, a descoperit dovezi că un tip de ceramică pictată, ușor de recunoscut după stilul său, produs în nord-vestul Arabiei în urmă cu aproximativ 3.200 de ani, funcționa în multe privințe asemenea unui brand modern.

Descoperirea provine din oaza Qurayyah, unde cercetătorii au studiat producția unei ceramici pictate în două culori. Analiza lor sugerează că vasele erau ușor de recunoscut din punct de vedere vizual, erau apreciate și erau comercializate pe o arie suficient de extinsă pentru a îndeplini criteriile pe care cercetătorii le asociază cu existența unui brand. Rezultatele studiului au fost publicate în PLOS ONE. Cercetarea a implicat oameni de știință de la M.I.T., Harvard Museum of the Ancient Near East, Institutul Arheologic Austriac din cadrul Academiei Austriece de Științe (OeAI/OeAW), Universitatea Tehnică din Viena (TU Wien) și Universitatea din Sydney, cu sprijinul Comisiei pentru Patrimoniu a Ministerului Culturii din Arabia Saudită.

Qurayyah era centrul de producție

Luciani a colaborat cu Pamela Fragnoli (OeAI/OeAW) și Johannes H. Sterba (TU Wien) pentru a analiza câteva zeci de vase ceramice din epoca bronzului descoperite la Qurayyah.

Rezultatele lor pun sub semnul întrebării teoriile anterioare despre așa-numita „ceramică midianită", considerată mult timp specifică regiunii Midian, și oferă dovezi că vasele erau, de fapt, produse în oaza Qurayyah.

„Descoperirea noastră arată că, chiar și în mediul arid al oazelor deșertice, unde resurse esențiale precum argila, apa și combustibilul erau rare, comunitățile locale din epoca bronzului erau departe de a fi marginale. Ele participau la rețele mai largi de cunoștințe tehnologice, împărtășite cu regiunile învecinate, precum Levantul de Sud și Siria. Locuitorii oazelor erau suficient de ingenioși și inventivi pentru a-și crea propriul repertoriu ceramic: pentru a-l prețui în propriile case și, în cele din urmă, pentru a-l exporta în alte regiuni", spune Marta Luciani, autoarea principală a studiului, de la Departamentul de Arheologie Preistorică și Istorică al Universității din Viena.

Ceramica funcționa asemenea unui brand

Pentru a determina dacă ceramica putea fi descrisă în mod rezonabil drept un brand, cercetătorii au stabilit o serie de criterii care au inclus identitatea vizuală, constanța materialelor, continuitatea tehnologică, producția centralizată, circulația prin export, imitarea locală, intenția comercială și reputația culturală.

„Prin urmare, implicațiile studiului nostru depășesc domeniul arheologiei și relația pe termen lung dintre oameni și resursele naturale din regiunile cu condiții climatice extreme, ajungând în domenii precum mecanismele economice care au mediat relațiile dintre producători și consumatori de-a lungul timpului și în spațiu", adaugă Luciani, arheolog și coordonator al echipei din cadrul rețelei Human Evolution and Archaeological Science (HEAS) de la Universitatea din Viena.

Echipa a folosit mai multe metode complementare pentru a stabili unde și cum era produsă ceramica.

„Elementul decisiv pentru această descoperire, realizată pentru prima dată, a fost abordarea noastră interdisciplinară și pe mai multe scări, care a combinat examinarea materialelor stratificate, analiza tehnologiei de modelare a vaselor și analiza petrografică a secțiunilor subțiri de ceramică la microscopul cu lumină polarizată", explică Pamela Fragnoli, șefa Laboratorului de Ceramică al Institutului Arheologic Austriac din cadrul Academiei Austriece de Științe (OeAI/OeAW).

„Am verificat rezultatele prin identificarea amprentei chimice a compoziției vaselor, până la nivelul elementelor-urmă, obținute prin analiza prin activare cu neutroni", adaugă Johannes H. Sterba, șeful Centrului pentru Marcaje și Producția de Izotopi de la TU Wien.

Tradiția ceramică s-a întins pe o perioadă remarcabil de lungă

Doralice Klainscek, doctorandă la Universitatea din Viena și coautoare a studiului, precizează: „Primele exemplare de ceramică pictată de la Qurayyah au fost produse în urmă cu 3.600 de ani. Cea mai spectaculoasă descoperire a noastră a fost constatarea faptului că producția de ceramică pictată a continuat, evoluând constant. Patru secole mai târziu, în urmă cu aproximativ 3.200 de ani, meșteșugarii produceau un repertoriu bogat de animale pictate și scene care reprezentau ritualuri umane. Acesta a devenit brandul care a fost exportat pe sute de kilometri spre nord, în Levantul de Sud, către situri precum Tell el-Kheleifeh și chiar către sanctuarul din Timna dedicat zeiței egiptene Hathor, dar și spre sud, în nordul Arabiei.

Însă tradiția olăritului din Qurayyah nu s-a oprit aici. Ea a continuat să aibă ca centru această oază timp de încă aproximativ o mie de ani, până în perioada târzie a epocii fierului, scrie scitechdaily.com.

DIN ACEEASI CATEGORIE...
albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE