Cum ar fi arătat sfârșitul lumii dinozaurilor. Cronologia uneia dintre cele mai devastatoare catastrofe din istoria Pământului

Postat la: 13.05.2026 |

Cum ar fi arătat sfârșitul lumii dinozaurilor. Cronologia uneia dintre cele mai devastatoare catastrofe din istoria Pământului

În urmă cu aproximativ 66 de milioane de ani, un asteroid uriaș cu diametrul de circa 10 kilometri s-a prăbușit în zona actualei peninsule Yucatán din Mexic, declanșând una dintre cele mai dramatice extincții în masă din istoria planetei. Impactul, cunoscut astăzi drept evenimentul Chicxulub, a dus la dispariția dinozaurilor și a peste jumătate dintre speciile de plante și animale de pe Pământ.

Acum, doi cercetători britanici - profesorul Michael Benton de la Universitatea din Bristol și profesoara Monica Grady de la Open University - au reconstruit, pas cu pas, felul în care ar fi fost trăită această catastrofă de proporții planetare, scrie The Daily Mail.

Cu o zi înainte de impact

În regiunea unde asteroidul urma să lovească, clima era caldă și umedă, cu temperaturi de aproximativ 26 de grade Celsius. Pe cer, asteroidul devenise deja vizibil chiar și în timpul zilei, după ce timp de aproape o săptămână fusese observat noaptea ca un punct luminos tot mai strălucitor.

Momentul impactului

În clipa coliziunii, un fulger orbitor a fost urmat de o undă sonică devastatoare. Asteroidul a lovit Pământul cu o forță atât de mare încât orice formă de viață aflată în apropierea punctului de impact ar fi fost incinerată instantaneu.

Potrivit cercetătorilor, chiar și la o distanță de până la 2.000 de kilometri, animalele ar fi murit rapid din cauza radiației termice și a vânturilor supersonice generate de explozie.

La cinci minute după impact

Vânturile au continuat să devasteze regiunea cu forța unui uragan de categoria 5, distrugând totul pe o rază de aproximativ 1.500 de kilometri.

Temperatura aerului a urcat la peste 220 de grade Celsius, iar atmosfera s-a umplut de vapori supraîncălziți. În același timp, cantitățile uriașe de rocă și apă dislocate au generat mega-tsunamiuri de până la 100 de metri înălțime, care au lovit rapid țărmurile Golfului Mexic.

Supraviețuitorii primelor secunde ar fi fost apoi expuși incendiilor, cutremurelor, inundațiilor și valurilor uriașe.

După o oră

Undele de șoc care traversau uscatul și oceanele deveniseră aproape nesemnificative în comparație cu incendiile care cuprindeau cerul. Un inel global de praf și resturi începea deja să înconjoare planeta. Cerul se întuneca inclusiv în regiuni aflate la mii de kilometri distanță, precum actuala Danemarcă sau Noua Zeelandă.

După o zi

Tsunamiurile continuau să traverseze oceanele Atlantic și Pacific, unele având încă zeci de metri înălțime. Pe aproape întreaga planetă izbucniseră incendii masive de vegetație. Atmosfera era tot mai încărcată de praf și funingine, iar lumina solară începea să fie blocată. Plantele și fitoplanctonul - baza multor lanțuri trofice - nu mai puteau realiza fotosinteza. Ecosistemele intrau într-un colaps accelerat.

După o săptămână

Temperaturile globale scăzuseră deja cu cel puțin cinci grade Celsius. Cerul devenise tot mai întunecat, iar ploi acide cădeau pe întreaga planetă. Cercetătorii cred că majoritatea dinozaurilor și a marilor reptile marine sau zburătoare au murit în această perioadă, fie din cauza frigului, fie a lipsei hranei. Vegetația aflată în descompunere, fumul dens și aerosolii de sulf transformaseră atmosfera într-un mediu toxic și sufocant.

După un an

Praful continua să acopere atmosfera, iar Soarele aproape că nu mai pătrundea până la suprafața Pământului. Temperaturile medii globale erau cu aproximativ 15 grade Celsius mai scăzute decât înaintea impactului. Scheletele dinozaurilor și ale reptilelor marine zăceau peste tot. Doar animalele mici - mamifere de dimensiunea șobolanilor, insecte sau specii capabile să se ascundă sub pământ ori sub apă - reușiseră să supraviețuiască. Peste jumătate dintre speciile de plante dispăruseră deja.

După zece ani

Planeta era încă prinsă într-o iarnă severă. Multe lacuri și râuri erau înghețate, iar viața își revenea lent și fragmentat. Țestoasele, crocodilienii mici, șerpii, unele păsări și mamiferele de dimensiuni reduse începeau să repopuleze ecosistemele devastate.

După 66 de milioane de ani

Impactul Chicxulub a schimbat definitiv cursul evoluției. Dispariția dinozaurilor a permis mamiferelor să se diversifice și să domine planeta, deschizând în cele din urmă calea apariției omului. Cercetătorii avertizează însă că există și o lecție contemporană în această poveste. Modificările atmosferice provocate atunci de asteroid seamănă, în anumite privințe, cu schimbările climatice generate astăzi de activitatea umană.

„Fără impactul asteroidului, este posibil ca primatele să nu fi ajuns niciodată la nivelul de dezvoltare de astăzi", spun autorii. „Dar este la fel de important să realizăm că oamenii moderni provoacă acum unele dintre aceleași transformări atmosferice care au dus la dispariția marilor reptile."

loading...
DIN ACEEASI CATEGORIE...
PUTETI CITI SI...

Cum ar fi arătat sfârșitul lumii dinozaurilor. Cronologia uneia dintre cele mai devastatoare catastrofe din istoria Pământului

Postat la: 13.05.2026 |

0

În urmă cu aproximativ 66 de milioane de ani, un asteroid uriaș cu diametrul de circa 10 kilometri s-a prăbușit în zona actualei peninsule Yucatán din Mexic, declanșând una dintre cele mai dramatice extincții în masă din istoria planetei. Impactul, cunoscut astăzi drept evenimentul Chicxulub, a dus la dispariția dinozaurilor și a peste jumătate dintre speciile de plante și animale de pe Pământ.

Acum, doi cercetători britanici - profesorul Michael Benton de la Universitatea din Bristol și profesoara Monica Grady de la Open University - au reconstruit, pas cu pas, felul în care ar fi fost trăită această catastrofă de proporții planetare, scrie The Daily Mail.

Cu o zi înainte de impact

În regiunea unde asteroidul urma să lovească, clima era caldă și umedă, cu temperaturi de aproximativ 26 de grade Celsius. Pe cer, asteroidul devenise deja vizibil chiar și în timpul zilei, după ce timp de aproape o săptămână fusese observat noaptea ca un punct luminos tot mai strălucitor.

Momentul impactului

În clipa coliziunii, un fulger orbitor a fost urmat de o undă sonică devastatoare. Asteroidul a lovit Pământul cu o forță atât de mare încât orice formă de viață aflată în apropierea punctului de impact ar fi fost incinerată instantaneu.

Potrivit cercetătorilor, chiar și la o distanță de până la 2.000 de kilometri, animalele ar fi murit rapid din cauza radiației termice și a vânturilor supersonice generate de explozie.

La cinci minute după impact

Vânturile au continuat să devasteze regiunea cu forța unui uragan de categoria 5, distrugând totul pe o rază de aproximativ 1.500 de kilometri.

Temperatura aerului a urcat la peste 220 de grade Celsius, iar atmosfera s-a umplut de vapori supraîncălziți. În același timp, cantitățile uriașe de rocă și apă dislocate au generat mega-tsunamiuri de până la 100 de metri înălțime, care au lovit rapid țărmurile Golfului Mexic.

Supraviețuitorii primelor secunde ar fi fost apoi expuși incendiilor, cutremurelor, inundațiilor și valurilor uriașe.

După o oră

Undele de șoc care traversau uscatul și oceanele deveniseră aproape nesemnificative în comparație cu incendiile care cuprindeau cerul. Un inel global de praf și resturi începea deja să înconjoare planeta. Cerul se întuneca inclusiv în regiuni aflate la mii de kilometri distanță, precum actuala Danemarcă sau Noua Zeelandă.

După o zi

Tsunamiurile continuau să traverseze oceanele Atlantic și Pacific, unele având încă zeci de metri înălțime. Pe aproape întreaga planetă izbucniseră incendii masive de vegetație. Atmosfera era tot mai încărcată de praf și funingine, iar lumina solară începea să fie blocată. Plantele și fitoplanctonul - baza multor lanțuri trofice - nu mai puteau realiza fotosinteza. Ecosistemele intrau într-un colaps accelerat.

După o săptămână

Temperaturile globale scăzuseră deja cu cel puțin cinci grade Celsius. Cerul devenise tot mai întunecat, iar ploi acide cădeau pe întreaga planetă. Cercetătorii cred că majoritatea dinozaurilor și a marilor reptile marine sau zburătoare au murit în această perioadă, fie din cauza frigului, fie a lipsei hranei. Vegetația aflată în descompunere, fumul dens și aerosolii de sulf transformaseră atmosfera într-un mediu toxic și sufocant.

După un an

Praful continua să acopere atmosfera, iar Soarele aproape că nu mai pătrundea până la suprafața Pământului. Temperaturile medii globale erau cu aproximativ 15 grade Celsius mai scăzute decât înaintea impactului. Scheletele dinozaurilor și ale reptilelor marine zăceau peste tot. Doar animalele mici - mamifere de dimensiunea șobolanilor, insecte sau specii capabile să se ascundă sub pământ ori sub apă - reușiseră să supraviețuiască. Peste jumătate dintre speciile de plante dispăruseră deja.

După zece ani

Planeta era încă prinsă într-o iarnă severă. Multe lacuri și râuri erau înghețate, iar viața își revenea lent și fragmentat. Țestoasele, crocodilienii mici, șerpii, unele păsări și mamiferele de dimensiuni reduse începeau să repopuleze ecosistemele devastate.

După 66 de milioane de ani

Impactul Chicxulub a schimbat definitiv cursul evoluției. Dispariția dinozaurilor a permis mamiferelor să se diversifice și să domine planeta, deschizând în cele din urmă calea apariției omului. Cercetătorii avertizează însă că există și o lecție contemporană în această poveste. Modificările atmosferice provocate atunci de asteroid seamănă, în anumite privințe, cu schimbările climatice generate astăzi de activitatea umană.

„Fără impactul asteroidului, este posibil ca primatele să nu fi ajuns niciodată la nivelul de dezvoltare de astăzi", spun autorii. „Dar este la fel de important să realizăm că oamenii moderni provoacă acum unele dintre aceleași transformări atmosferice care au dus la dispariția marilor reptile."

DIN ACEEASI CATEGORIE...
albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE