• Tweet

Marți dimineață, Donald Trump a distribuit o imagine editată digital în care apare plantând un steag american în Groenlanda, arătând că este în continuare interesat de cumpărarea insulei. Groenlanda are rezerve mari de materii prime valoroase, motiv pentru care atrage atenția.

Acest lucru ridică o problemă mai amplă: Europa depinde în mare măsură de furnizori externi pentru aceste resurse, în timp ce SUA, China și Rusia le utilizează pentru a-și consolida pozițiile. Dependența Europei de importuri devine o problemă reală. China domină cea mai mare parte a lanțului global de aprovizionare cu pământuri rare, controlând aproximativ 60-70 % din exploatarea minieră și până la 90 % din capacitatea de prelucrare. În schimb, Europa a rămas stagnantă.

Conform celor mai recente date ale Comisiei Europene (2024), UE importă în prezent 95% din materialele sale din pământuri rare, care sunt esențiale pentru vehiculele electrice, tehnologia de uz cotidian și sistemele de apărare. Ratele de reciclare rămân sub 1% și, deși blocul a stabilit o serie de obiective pentru 2030, este puțin probabil să le îndeplinească fără o accelerare majoră. Aceasta înseamnă că tocmai tehnologiile menite să permită tranziția verde a Europei depind de alte țări, lăsând UE extrem de expusă economiilor precum China și Rusia.

În timp ce concurenții globali își întăresc controlul asupra lanțurilor de aprovizionare, Europa rămâne în urmă în ceea ce privește asigurarea accesului la pământuri rare. Cu toate acestea, factorii de decizie din UE susțin că situația nu este ireversibilă. În ciuda faptului că pornește dintr-o poziție slabă și se află în primele etape ale reformei, blocul își propune să-și sporească independența, să obțină poziția de lider și să realizeze o tranziție eficientă către energia curată.

„Materialele din pământuri rare" sunt un grup de 17 elemente metalice (15 elemente lantanide, plus scandiu și ytriu) cu proprietăți unice, esențiale pentru energia curată și producția de înaltă tehnologie. După cum sugerează și numele lor, acestea sunt rare, iar extracția și prelucrarea lor sunt complexe. Zăcămintele există doar în câteva locuri din lume, inclusiv în Groenlanda, care a devenit recent centrul interesului geopolitic.

Pământurile rare au proprietăți magnetice puternice, emițătoare de lumină și reactive din punct de vedere chimic. Aceste caracteristici le fac esențiale pentru dezvoltarea tehnologiilor de înaltă performanță în sectoare cheie precum energia, electronica și apărarea. În domeniul energiei curate și al transporturilor, magneții din pământuri rare sunt utilizați în vehiculele electrice pentru a le face mai ușoare, mai puternice și mai eficiente. De asemenea, aceștia permit turbinelor eoliene să genereze mai multă energie la fiecare rotație. Generatoarele de înaltă eficiență, electronica de putere și sistemele de echilibrare a rețelei se bazează pe materiale din pământuri rare pentru a ajuta rețelele electrice să gestioneze nivelurile crescânde de energie solară și eoliană intermitentă.

Dincolo de energie, acestea sunt esențiale în lasere, fotonică, rețele de fibră optică și instrumente semiconductoare pentru centre de date, telecomunicații și calcul avansat. Aceiași magneți de înaltă performanță alimentează roboți industriali, mașini CNC și echipamente de fabricație automatizate. De asemenea, joacă un rol esențial în apărare și aerospațial, permițând radarul, sonarul, munițiile ghidate cu precizie, motoarele cu reacție, dispozitivele de vedere nocturnă, sateliții și electronica de calitate spațială care poate rezista la medii extreme. Și nu este vorba doar de utilizarea industrială sau de geopolitică: pământurile rare sunt integrate în produsele de consum cotidiene ale europenilor. Smartphone-urile, laptopurile, căștile, difuzoarele și ecranele moderne se bazează toate pe fosfori, magneți și pulberi de lustruire din pământuri rare pentru a oferi o calitate bună a sunetului, ecrane luminoase, design compact și performanțe de lungă durată.

Acestea sunt, de asemenea, vitale în instrumentele medicale care salvează vieți: sunt utilizate în scanere RMN și echipamente avansate de imagistică medicală, precum și în instrumente de mediu, cum ar fi convertoarele catalitice și catalizatorii industriali pentru controlul poluării și sistemele de tratare a apei. Deci, având în vedere importanța lor, de ce Europa este atât de în urmă? Unul dintre motive este că continentul nu a construit niciodată un lanț industrial integrat. China, în schimb, a început să trateze pământurile rare ca un sector strategic cu zeci de ani în urmă și a investit în fiecare etapă a lanțului valoric, de la extracție și separare la rafinare, metale, aliaje, magneți și producție în aval.

Europa a urmat o cale diferită. De-a lungul timpului, a permis diminuarea capacității de prelucrare și de fabricare a magneților, nu a reușit să dezvolte capacitatea internă de rafinare și a devenit din ce în ce mai dependentă de importurile mai ieftine. Drept urmare, UE depinde acum de furnizori străini pentru aproape toate etapele critice ale producției. Barierele structurale din Europa au amplificat considerabil acest decalaj. În prezent, UE are proceduri de autorizare îndelungate, reglementări fragmentate și o opoziție locală puternică, care încetinește sau blochează proiectele de exploatare minieră și rafinare.

Restricțiile de mediu sunt stricte, ceea ce crește costurile și prelungește termenele. În același timp, finanțarea publică este dispersată în mai multe programe naționale, iar stimulentele pentru investiții au fost mai slabe decât în regiunile concurente. Aceste fricțiuni descurajează sectorul privat să construiască instalațiile de mare capacitate necesare pentru a concura pe scena mondială. UE a început să trateze pământurile rare ca o prioritate strategică abia după 2020. China a început să facă acest lucru în anii 1980.