Obiectivele, soluţiile şi angajamentul lui Călin Georgescu pentru îeşirea din criza politică şi economică a României

Postat la: 10.11.2015 |

Obiectivele, soluţiile şi angajamentul lui Călin Georgescu pentru îeşirea din criza politică şi economică a României

Una dintre propunerile de premier vehiculate de catre cei care manifesta in aceste zile in Bucuresti, in tara si in strainatate este si dr. Calin Georgescu. El este unul dintre cei mai importanţi experţi români în dezvoltare, şi anume în dezvoltarea durabilă. Între 1997 şi 2013 a fost director executiv al Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă din România, iar din anul 2013 este preşedintele Clubului de la Roma (Centrul European de Cercetare din Viena, Austria).

Clubul de la Roma este o denumire simbolică pentru o organizaţie al cărei scop este să supună atenţiei întregii lumi diverse aspecte referitoare la viitorul planetei. Călin Georgescu a elaborat strategia de dezvoltare durabilă a României pe următorii 30 de ani, din care pana acum nu s-a pus in practica nici măcar un paragraf. Nu întâmplător, numele lui Călin Georgescu a fost vehiculat la începutul lui 2012, ca să-l înlocuiască pe Emil Boc în fruntea guvernului României, dar, din motive inca necunoscute, cei care erau atunci la guvernare nu au acceptat o asemenea propunere. In aceste zile, reprezentantii Diasporei l-au nominalizat ca viitor premier pe Călin Georgescu.

Acesta propune pentru Romania un program sanatos de tara ce vizeaza construcția unui regim de demnitate națională denumit "Revoluția sustenabilității din România: Hrană, Apă, Energie". ZIUAnews va prezenta, in exclusivitate, programul de tara pe care Călin Georgescu il propune pentru iesirea Romaniei din criza, precum si solutiile pentru refacerea stabilitatii economicie si sociale a tarii noastre:

În întreaga lume, milioane de oameni au început să transpună în practică viziunea și principiile celei mai rapide și profunde transformări sociale a timpurilor noastre: revoluția sustenabilității. Astăzi, sustenabilitatea oferă limbajul comun care leagă problemele centrale cu care se confruntă civilizația noastră. Ca principiu organizatoric, sustenabilitatea reflectă interdependența preocupărilor și soluțiilor ecologice, economice și sociale. Într-o lume sfâșiată de contradicții ireconciliabile, revoluția sustenabilității este singura situată într-o poziție ideală pentru a furniza contextul necesar unui larg dialog social și un catalizator pentru acțiunea concretă.

Acest proiect de țară prezintă viziunea, direcțiile de acțiune, soluțiile și obiectivele specifice ale unei adevărate revoluții a sustenabilității în România. Pentru România, conceptul de sustenabilitate nu este doar un concept la modă sau încă un cuvânt gol din limbajul politicianist. El este o necesitate vitală, însăşi esenţa proiectului de ţară pentru următoarele decenii. Clasa politică a avut grijă să torpileze Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă din 2008. Dar nu a putut înăbuși spiritul și viziunea ei. Ele se vor reaprinde în contextul noii economii civice a revoluției sustenabilității. O revoluție prin care România va renaște.

Obiectivul strategic naţional este ca românii să trăiască în prosperitate, să-și recâștige demnitatea, hoția sa fie stărpită, iar țara să ajungă acolo unde merită, conform potențialului natural și uman pe care îl deține. România trebuie să devină un lider în Balcani și în Europa, pe teme mari și precise. Avem toate atuurile pentru a depăși nivelul statelor Uniunii Europene (UE) la principalii indicatori ai dezvoltării sustenabile în domeniile economic, social şi uman către orizontul anilor 2020. Acest obiectiv nu poate fi realizat în cadrul actualului sistem economic și social nesustenabil, care a condus țara la ruină. Toate guvernele României au încurajat exploatarea nemiloasă a patrimoniului natural și a populației, deși obligația lor era să protejeze oamenii și natura împotriva exploatării, din orice parte ar fi venit ea.

Această situație va înceta odată ce revoluția sustenabilității va reda românilor prosperitatea și demnitatea pierdute, precum și speranța în viitor.
Vom stabili țintele intermediare și de lungă durată ale dezvoltării sustenabile a României printr-o largă consultare a forurilor de decizie cu toţi factorii relevanţi: mediul de afaceri, comunitatea ştiinţifică, Biserica şi societatea civilă. Ce trebuie să facem mai întâi? Pare un răspuns imposibil de dat, numai că nu aşa se pune problema. Nu trebuie să ne preocupe problema priorităţii.

Trebuie să le facem pe toate, cu chibzuinţă şi realism, cât mai repede şi mai bine. Avem convingerea că schimbarea radicală a calităţii vieţii în România poate avea loc rapid și ușor în câteva luni. Acest lucru presupune fermitate în aplicarea direcțiilor de dezvoltare, iar noul guvern sa fie incoruptibil și să dea exemplu personal de moralitate, jertfă și patriotism. Ordinea, disciplina, cuvinte puține, dar transpuse în multe și frumoase fapte, trebuie să fie farul călăuzitor. Corupția endemică din România de azi este una din principalele cauze ale nesustenabilității economiei românești și a nedreptăților de tot felul. Iată de ce ea trebuie scoasă în afara legii.

Eficienţa şi suportabilitatea socială vor fi indicatori de bază: trebuie să obţinem o valoare adăugată cât mai mare, cu un consum cât mai mic de resurse. În acelaşi timp, trebuie să rezolvăm în ritm accelerat unele probleme care în ţările din Vestul Europei şi-au găsit răspuns cu decenii în urmă. Atingerea obiectivelor-ţintă nu poate fi garantată pe termen mediu şi lung, decât dacă structura şi funcţionarea sistemului politic şi socio-economic se dimensionează şi se adaptează continuu la configuraţia şi capacitatea de suport a capitalului natural, material, social şi uman de care dispunem. În ultimii 25 de ani, s-a produs o supradimensionare continuă a sistemului politic, sufocat de legi şi reglementări numeroase şi contradictorii, imposibil de aplicat.

Un asemenea pas istoric, cum este revoluția sustenabilității, reclamă imperativ realizarea unui consens naţional, acceptarea unei strategii a interesului comun, care ar trebui să se ridice deasupra confruntărilor politice şi a ciclurilor electorale. Cooperarea trebuie să devină modus operandi, nu numai în economie, ci în întreaga societate românească. Restaurarea sentimentului de încredere reciprocă, o trezire a imboldului asociativ şi a spiritului de întrajutorare sunt absolut necesare. Fără conlucrare şi dăruire nu pot renaşte micile comunităţi, care stau la baza oricărei societăți sustenabile, nu se poate concepe crearea și răspândirea largă a bogăţiei şi a autonomiei economice a fiecărui cetățean. Va fi un test de maturitate pentru partidele politice și pentru societatea românească, în general, dar asta ne va uni, daca vrem sa trăim mai bine.

România deţine un capital natural superior multor ţări membre ale Uniunii Europene. Sustenabilitatea este domeniul unde putem concura de la egal la egal în cadrul UE, cu condiţia să lucrăm cu seriozitate şi realism. În funcţie de rezultate, obiectivele noastre vor putea fi reajustate după câţiva ani în direcţia stabilirii unor ţinte mai ambiţioase. Viitoarele programe sectoriale şi regionale vor trebui să ţină cont de valoarea autentică a patrimoniului natural, material, social şi uman existent. Există premise reale pentru ca România să devină un exemplu european de utilizare şi de conservare raţională a resurselor, în condiţiile unei dezvoltări echilibrate şi ale creşterii continue a calităţii vieţii. Premisa cea mai importantă o constituie omul însuşi: voința de a elabora proiecte viabile, adecvate realității și de a le implementa.

Ideea de sustenabilitate presupune o corelare organică între dezvoltarea diferitelor sectoare ale economiei şi societăţii, pe de o parte, şi între regiunile ţării, precum şi alocarea corespunzătoare a resurselor financiare disponibile, în funcţie de priorităţile convenite. Pentru a decide ce avem de făcut şi în ce ordine, trebuie să înţelegem clar situaţia în care ne aflăm. În România, tranziţia către democraţia funcţională şi economia de piaţă a fost prelungită şi dureroasă. Să nu repetăm greşelile şi să valorificăm succesele, atâtea câte au fost!

Ce propunem
Direcţii de acţiune

1.Întărirea instituţiilor fundamentale ale statului şi a ordinii constituţionale. Paralel cu adâncirea democraţiei la toate nivelurile, un efort naţional de o asemenea anvergură cere o consolidare a rolului de îndrumător şi coordonator al statului. Principalele instituţii democratice (autoritățile legislativă, executivă și judecătorească) trebuie să găsească modalităţi practice de a conlucra armonios şi eficient spre binele ţării, evitând blocajele artificiale şi confruntările sterile. Fiecare persoană investită cu putere de decizie trebuie să poarte răspunderea profesională și morală şi, după caz, juridică pentru faptele sale. Trebuie adoptată mult amânata lege a funcționarului public. Un rol hotărâtor în monitorizarea şi controlul performanţei funcţiei publice revine organismelor societăţii civile, care trebuie să răspundă cu adevărat menirii lor, precum și unei presei scrise şi audiovizuale care respectă propriile norme deontologice. Avem nevoie de legi care să protejeze presa liberă de influențele nefaste ale "oamenilor cu bani".

2.Dezvoltarea durabilă ca element de bază a politicii de stat. Este nevoie de o idee revoluționară, unificatoare, capabilă să mobilizeze în mod conştient contribuţiile celor mai bune minţi ale ţării spre un scop precis, idee care să se bucure de acceptare şi sprijin din partea populaţiei. Conceptul dezvoltării durabile ne oferă o asemenea alternativă, alături de democrația economică, numită de unii autori distributism sau economia proximității (răspândirea bunăstării pe scară largă, prin generalizarea și încurajarea micii proprietăți productive și a formelor asociative.) Este vorba de un ansamblu de politici publice, măsuri legislative și inițiative concrete, coerent articulate, destinate creării și dezvoltării de bănci populare, cooperative de producție și distribuție, uniuni de credit, întreprinderi cu lucrători-proprietari, producție în parteneriat (peer to peer) etc. Mica proprietate nu poate supraviețui în lipsa cadastrului general. Acesta va fi pus la punct si va apăra proprietatea fiecarui român și democrația realâ. Fiecare om, fiecare familie, fiecare comunitate trebuie să ştie cu cât îi va fi mai bine mâine, peste o lună, un an, 5, 10, 20 de ani şi ce trebuie să facă pentru aceasta.

3.Tranziția economică spre economia civică. Revoluția sustenabilității va înfăptuitrecerea de la un sistem economic interesat doar în investiții extractive (extragerea până la epuizare a energiilor înmagazinate în sol, subsol, în apă, plante, animale și oameni) către o economie civică, funcțională, bazată în mare parte pe energie regenerabilă - o economie menită să protejeze natura și să satisfacă nevoile oamenilor, printr-un sistem de producere și răspândire largă a bogăției. Economia civică va fi un sistem economic şi social mai echitabil, mai moral şi mai stabil. Întrepătrunderea factorilor economici şi a celor sociali nu se va face însă prin privilegierea statului dădacă şi prin redistribuirea egalitaristă de tip socialist, ci prin răspândirea largă a unor forme asociative de proprietate productivă (asupra pământului, uneltelelor, resurselor de educaţie) şi prin accesul facil la capital ieftin. Măsurile legislative și de altă natură vor urmări prevenirea concentrării puterii economice în câteva mâini. Dinamismul economic al României sustenabile se va baza cu prioritate pe capitalizarea micului producător şi susținerea piețelor locale; încurajarea şi apărarea unor noi forme de proprietate productivă (de exemplu băncile populare, cooperativele) menite să reziste mașinațiunilor și presiunilor venite din partea speculatorilor; îmbunătăţirea guvernanței întreprinderilor, a managementului micro- şi macroeconomic; agricultura țărănească, sectorul IT și industriile verzi, ca locomotive ale dezvoltării sustenabile.

4.Tranziția și securitatea energetică. România este încă o ţară energofagă. Intensitatea energiei primare şi energiei finale este de 3 ori mai mare decât media europeană, în contextul în care accesul la resursele de petrol şi gaze devine tot mai costisitor. Dependenţa de importul de energie primară a ajuns la 25% la gaze naturale şi petrol, cu tendinţe de creştere, pe măsura epuizării resurselor proprii. Infrastructura energetică este în mare parte învechită şi ineficientă, iar efectele negative asupra mediului continuă să fie substanţiale. Valorificarea potenţialului însemnat de economisire a energiei poate fi realizată prin creşterea eficienţei energetice, reducerea pierderilor de energie şi a intensităţii energetice în industrie, în sectorul utilităţilor publice şi în cel rezidenţial. Asigurarea sustenabilităţii pe termen lung a consumului energetic şi de materiale se va face pe baza evaluării realiste a capacităţii de suport a capitalului natural şi ameliorării semnificative a productivităţii resurselor. Securitatea energetică va fi însă obținută doar prin implementarea tranziției energetice, trecerea la utilizarea energiei din surse regenerabile (eoliană, solară, hidro). Revoluția sustenabilității îi va transforma pe mulți români în proprietari, producători și consumatori de energie, care nu vor mai depinde de energia centralizată. Independența energetică nu înseamnă decuplarea de import, ci se traduce prin faptul că românii trebuie să aibă în proprietate și gospodărire propria sursă de producere a energiei regenerabile (solară, eoliană) în baza conceptului de "energie distribuită".

5.Modernizarea sistemelor de sănătate, învăţământ, cercetare şi inovare. Starea de sănătate a populaţiei, echiparea ei cu acele cunoştinţe şi deprinderi indispensabile pentru societatea de mâine reprezintă condiţii obligatorii pentru menţinerea şi avansarea ţării. Redresarea situaţiei demografice, care tinde să devină catastrofală, este, de asemenea, o necesitate stringentă care trebuie abordată printr-un program naţional cu bătaie pe mai multe decenii. Vom investi în educaţie şi formare profesională, cercetare şi inventică, în punerea rapidă în practică a tehnologiilor de vârf, promovarea consecventă a criteriilor de ecoeficienţă. Vor fi adoptate opţiuni clare pentru profesionalizarea forţei de muncă. O atenție deosebită va fi acordată noilor forme de producție în parteneriat (care includ colaborarea de tip "peer to peer", „open source", distribuţia pe Internet, accesul la platforme comune). Profesioniştii care lucrează în cadrul acestor organizaţii parteneriale au marele avantaj că ideile lor trec direct în producţie, nu au nevoie de finanţare şi nici de utilaje mari. Bugetul alocat învățământului și sănătății va fi sporit prin reducerea unor cheltuieli guvernamentale care nu își vor mai găsi vreodată locul în cadrul noii economii civice. Vor dispărea coloanele de mașini oficiale, elicopterele și alte convoaie, ambasadele nenumărate cu personal suprastufos, vilele de protocol inutile care storc bugetul, chiriașii de lux, foștii funcționari care ocupă abuziv apartamente sau vile, institute de cultură în zone care nu ne interesează, consulate nenumarate care nu servesc românii din străinătate, se vor acorda puteri suplimentare Curții de Conturi, care nu poate trimite in judecată etc. Toate sursele de îmbogățire frauduloasă pe spinarea statului vot fi eradicate.

6.Stimularea şi dezvoltarea capitalului naţional prin politici monetare ferme, reducerea şi raţionalizarea fiscalităţii. Vom încuraja şi sprijini formarea unui capital autohton solid, capabil să concureze cu succes pe pieţele interne şi internaţionale, de la sectorul financiar-bancar şi până la antreprenoriatul dinamic de la firul ierbii în industrie, servicii, agricultură şi silvicultură. În consonanţă cu tendinţele dominante în lumea modernă, povara fiscalităţii trebuie să se mute de la impozitarea muncii spre taxarea consumului de resurse. Vom crea o rețea de bănci populare și cooperatiste, uniuni de credit, care va finanța revoluția sustenabilității din economie, în primul rând din agricultură.

7.Descentralizarea deciziilor economico-sociale conform principiului subsidiarităţii.Subsidiaritatea înseamnă că toate hotărârile principale privind dezvoltarea localităţilor, judeţelor şi regiunilor istorice ale ţării, şi nu altele, trebuie să se ia la cel mai mic nivel de organizare administrativă care le poate asigura fezabilitatea şi eficienţa. Descentralizarea deciziei presupune, în primul rând, eradicarea corupţiei de la toate nivelele, iar ulterior, alocări bugetare mai substanţiale, în condiţiile menținerii integrității statului naţional român unitar și a prerogativelor sale în ceea ce privește asigurarea dezvoltării armonioase, de ansamblu, a țării. Implicarea activă a cetăţenilor şi a comunităţilor capătă astfel o importanţă primordială în evaluarea şi corectarea performanţei efective a autorităţilor locale.

8.Relansarea agriculturii, asigurarea independenţei alimentare a ţării..S-a spus, cu deplin temei, că hrana, apa şi energia sunt factorii esenţiali ai progresului în secolul XXI, componente vitale ale avuţiei şi securităţii naţionale. Conform aprecierii experţilor internaţionali, România dispune de un potenţial considerabil în toate aceste trei domenii, în special în agricultură, mult peste media statelor Uniunii Europene. Sectorul agricol va fi relansat, prin sprijinirea gospodăriei ţărănești și a agriculturii tradiționale, pentru a asigura populației o hrană sănătoasă și independenţa alimentară a ţării. România trebuie să devină un Centru European de Excelenţă pentru agricultura organică şi sustenabilă. Productia agricolă a gospodăriilor țărănesti va fi organizată în forme cooperatiste moderne, cu respectarea legislației UE (nici o legătură cu fostele CAP-uri comuniste) mai ales în domeniul distribuției. Gospodăria țărănească tradițională și producția sa agricolă va fi ajutată de stat prin credite cu dobândă zero. Reindustrializarea țării va porni de la parteneriatul sat-oraș și se va face, în primul rând, dupa obiectivul agricol urmărit. Vor fi eliminate total industriile poluante și ineficiente.

9.Conservarea și gestionarea patrimoniului natural și cultural.Capacitatea de suport a capitalului natural este depăşită, iar decalajul tinde să se mărească, în măsura în care o seamă de programe sectoriale urmăresc obiective contradictorii şi intră în conflict cu însuşi conceptul de dezvoltare durabilă, generând, evident, efecte negative pe termen lung. România a ajuns să fie o ţară săracă în păduri, ceea ce explică gravele dezechilibre ecologice şi frecventele catastrofe naturale din ultima perioadă. Pe ansamblu, s-a redus potenţialul productiv şi coprotectiv al pădurilor, cu consecinţe asupra stării economice şi ecologice a țării noastre. Gospodărirea raţională a resurselor de apă, protecţia pădurilor, conservarea mediului şi a biodiversității sunt componente esenţiale ale avuţiei naţionale. Este crucial să protejăm solul, ca primă resursă strategică a României, alături de fondul forestier, care trebuie să crească la 34% din suprafaţa ţării până în 2030. La fel de importante sunt revitalizarea economică şi socială a zonei montane şi a zonelor umede; încurajarea turismului, în special a celui ecologic, balneoclimateric şi cultural; îmbunătăţirea şi diversificarea ocupării forţei de muncă în mediul rural, inclusiv prin realizarea unor produse de nişă, tradiţionale sau ecologice. Adoptarea unei legislații pentru protejarea patrimoniului arhitectural tradițional, atât la sate, cât și la orașe. Este necesară adoptarea unui plan de dezvoltare dinamic, pentru ca resursele naturale să fie exploatate în beneficiul românilor. În acest scop, se impune crearea unui Fond Suveran, alimentat din redevenţele şi profitul rezultat din exploatarea raţională şi responsabilă a resurselor naturale. La început, acest fond va fi alimentat din banii obținuti prin confiscarea averilor dobândite ilicit în ultimii 25 de ani. Deşeurile trebuie să fie considerate o resursă, iar nu ceva care poate fi aruncat. Bucureştiul produce 7.000 de tone de deşeuri menajere pe zi, care au un potenţial de valorificare de 60% pentru producerea de energie, 30% reciclare şi 10% recuperare de metale diverse. Avem nevoie de o legislație care să garanteze dreptul cetățeanului român la apă potabilă suficientă și de cea mai bună calitate și să asigure dreptul la apă pentru satisfacerea cerințelor igienico-sanitare la standarde europene ridicate. Apa este un bun public, nicidecum o marfă. Aprovizionarea cu apă și gestionarea resurselor de apă nu vor fi supuse "liberalizării piețelor". Apele minerale și termale sunt parte din patrimoniul natural al României și nu pot fi privatizate sau înstrăinate. Sub nici un motiv, nu putem permite entităților economice, cum ar fi firmele din industria extractivă și agricultura industrială, cele care se ocupă cu depozitarea deșeurilor menajere și industriale, să contamineze sau să distrugă resursele noastre de apă, de suprafață și subterane.

10.Ocrotirea familiei.La temelia României, trebuie să stea familia creștină. Familia este întruchiparea perfectă a unităţii în diversitatea persoanelor, universul interpersonal al angajării reciproce, locul unde persoana se defineşte pe sine în relaţie cu ceilalţi şi principala comunitate care se interpune între individ şi stat. În prezent, familia este considerată un element neesenţial, de multe ori chiar stânjenitor, ceva ce ţine de „orele de după muncă" - i se diminuează importanţa şi uneori, este chiar batjocorită, prin inacceptabile lărgiri de sens. Pentru orice guvernare responsabilă, ocrotirea familiei ca nucleu al alcătuirii sociale, grija faţă de tânăra generaţie, ca şi faţă de persoanele vârstnice sau păturile defavorizate trebuie să se situeze la loc de frunte:

11. Securitatea personală şi egalitatea de şanse a individului. Siguranța personală şi a proprietăţii onest dobândite trebuie să fie asigurată prin măsuri ferme, fără compromisuri. Tot personalul Ministerului de Interne va fi verificat, schimbat și reorganizat, după principii morale și profesionale ferme. Încrederea publicului larg în imparţialitatea şi independența Justiției, precum și în imunitatea acesteia la orice încercare de imixtiune a politicului, trebuie recăpătată, urmând să dea măsura profesionalismului şi eficacităţii în acest domeniu. Vor fi date legi de responsabilizare a magistraților, în sensul că orice magistrat care a dat un verdict greșit va trebui să plătească pentru deciziile sale.

12. O politică externă şi de securitate dinamică şi constructivă pe plan regional, european şi global. România îşi varespecta obligaţiile faţă de alianţele, organismele şi parteneriatele din care face parte, în măsura în care acestea le vor respecta pe ale lor faţă de România. În acest context, țara noastră poate şi trebuie să-şi asume un rol mai consistent în afacerile internaţionale, atât pe plan bilateral, cât şi în contextul mai larg internațional. Criza economică şi financiară au dovedit, o dată în plus, însemnătatea diversificării relaţiilor externe şi a păstrării unor pieţe tradiţionale. Rolul diplomaţiei române în promovarea intereselor economice ale ţării peste hotare trebuie întărit substanţial, cu participarea efectivă a mediului naţional de afaceri. România trebuie să-şi asume clar, în termeni conceptuali şi în acţiunea practică, responsabilităţile care îi revin în zona extinsă a Mării Negre, în bazinul Dunării şi în regiunea Balcanilor. România trebuie să își afirme vocația de punte de legătură și spațiu de dialog și complementaritate între culturi și să își valorifice avantajele care decurg din poziția geografică privilegiată, pe traseele viitoare ale schimburilor comerciale și de energie între Estul și Vestul spațiului eurasiatic. În acest context, se impune ca țara noastră să-şi reia activismul cunoscut în cadrul organizaţiilor internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale, în special în sistemul ONU. Consolidarea capacităţii de apărare a ţării nu este doar un angajament faţă de aliaţi, ci o cerinţă vitală a securităţii naţionale, într-un context atât de complicat al relaţiilor internaţionale.

Obiective și soluții specifice

· Șomaj zero într-un an de la preluarea puterii de către un guvern de demnitate națională și declanșarea revoluției sustenabilității. Acest obiectiv se va realiza datorită trecerii la noul model economic, stârpirii corupției și încetării politicii de tip "după noi, potopul", practicată de marile corporații în România.
· Impozitare zero, timp de 10 ani, a sectorului IT din România. Sectorul românesc de de IT are capacitatea să devină unul dintre primii jucători mondiali.
· Impozitare zero, timp de 10 ani, a gospodăriei țărănești de subzistență.
· Impozitare zero a oricărei ferme mici și mijlocii care face parte dintr-o cooperativă legal întemeiată.
· Impozitare zero a întregului ciclu de producție și distribuire a produselor tradiționale românești care îndeplinesc sau depășesc normele agriculturii biologice.
· Facilitarea achiziției de unelte agricole și alte materiale pentru producția de hrană sănătoasă.
· Wi-fi gratuit în toată România în 5 ani.
· Încurajarea producției și răspândirii de carte digitală.
· Mutualizarea firmelor private falimentate de proprietarii lor, pentru a obține avantaje necinstite. (Mutualizare = trecerea firmelor private sau de stat în proprietatea lucrătorilor lor și transformarea în firme cu lucrători-proprietari).
· Asistență gratuită pentru accesarea fondurilor europeene de către cooperativele de producție și distribuție.
· Recapitalizarea micului producător prin intermediul uniunilor de credit și a băncilor populare.
· Tinerii și persoanele între 50-65 de ani care se mută în sate depopulate și care fac dovada exercitării unei activități productive vor fi scutiți de la plata tuturor impozitelor timp de 10 ani. Prima de instalare va consta în produse românești (unelte, articole casnice, materiale de construcție etc) în valoare de 30.000 euro. Vor primi subvenții la hectar la nivelul mediei europene.
· Măsuri de încurajare a absolvenților universităților să se instaleze și să se implice în comunitățile rurale.
· Românii din diasporă care se repatriază vor primi scutiri de taxe și facilități pentru deschiderea unei afaceri.
România trebuie să știe ce vrea, iar poporul român să înțeleagă ce poate. Demnitatea țării - și a noastră, ca neam - este principalul scop, acum și în viitor.

loading...
DIN ACEEASI CATEGORIE...
PUTETI CITI SI...

Obiectivele, soluţiile şi angajamentul lui Călin Georgescu pentru îeşirea din criza politică şi economică a României

Postat la: 10.11.2015 |

0

Una dintre propunerile de premier vehiculate de catre cei care manifesta in aceste zile in Bucuresti, in tara si in strainatate este si dr. Calin Georgescu. El este unul dintre cei mai importanţi experţi români în dezvoltare, şi anume în dezvoltarea durabilă. Între 1997 şi 2013 a fost director executiv al Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă din România, iar din anul 2013 este preşedintele Clubului de la Roma (Centrul European de Cercetare din Viena, Austria).

Clubul de la Roma este o denumire simbolică pentru o organizaţie al cărei scop este să supună atenţiei întregii lumi diverse aspecte referitoare la viitorul planetei. Călin Georgescu a elaborat strategia de dezvoltare durabilă a României pe următorii 30 de ani, din care pana acum nu s-a pus in practica nici măcar un paragraf. Nu întâmplător, numele lui Călin Georgescu a fost vehiculat la începutul lui 2012, ca să-l înlocuiască pe Emil Boc în fruntea guvernului României, dar, din motive inca necunoscute, cei care erau atunci la guvernare nu au acceptat o asemenea propunere. In aceste zile, reprezentantii Diasporei l-au nominalizat ca viitor premier pe Călin Georgescu.

Acesta propune pentru Romania un program sanatos de tara ce vizeaza construcția unui regim de demnitate națională denumit "Revoluția sustenabilității din România: Hrană, Apă, Energie". ZIUAnews va prezenta, in exclusivitate, programul de tara pe care Călin Georgescu il propune pentru iesirea Romaniei din criza, precum si solutiile pentru refacerea stabilitatii economicie si sociale a tarii noastre:

În întreaga lume, milioane de oameni au început să transpună în practică viziunea și principiile celei mai rapide și profunde transformări sociale a timpurilor noastre: revoluția sustenabilității. Astăzi, sustenabilitatea oferă limbajul comun care leagă problemele centrale cu care se confruntă civilizația noastră. Ca principiu organizatoric, sustenabilitatea reflectă interdependența preocupărilor și soluțiilor ecologice, economice și sociale. Într-o lume sfâșiată de contradicții ireconciliabile, revoluția sustenabilității este singura situată într-o poziție ideală pentru a furniza contextul necesar unui larg dialog social și un catalizator pentru acțiunea concretă.

Acest proiect de țară prezintă viziunea, direcțiile de acțiune, soluțiile și obiectivele specifice ale unei adevărate revoluții a sustenabilității în România. Pentru România, conceptul de sustenabilitate nu este doar un concept la modă sau încă un cuvânt gol din limbajul politicianist. El este o necesitate vitală, însăşi esenţa proiectului de ţară pentru următoarele decenii. Clasa politică a avut grijă să torpileze Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă din 2008. Dar nu a putut înăbuși spiritul și viziunea ei. Ele se vor reaprinde în contextul noii economii civice a revoluției sustenabilității. O revoluție prin care România va renaște.

Obiectivul strategic naţional este ca românii să trăiască în prosperitate, să-și recâștige demnitatea, hoția sa fie stărpită, iar țara să ajungă acolo unde merită, conform potențialului natural și uman pe care îl deține. România trebuie să devină un lider în Balcani și în Europa, pe teme mari și precise. Avem toate atuurile pentru a depăși nivelul statelor Uniunii Europene (UE) la principalii indicatori ai dezvoltării sustenabile în domeniile economic, social şi uman către orizontul anilor 2020. Acest obiectiv nu poate fi realizat în cadrul actualului sistem economic și social nesustenabil, care a condus țara la ruină. Toate guvernele României au încurajat exploatarea nemiloasă a patrimoniului natural și a populației, deși obligația lor era să protejeze oamenii și natura împotriva exploatării, din orice parte ar fi venit ea.

Această situație va înceta odată ce revoluția sustenabilității va reda românilor prosperitatea și demnitatea pierdute, precum și speranța în viitor.
Vom stabili țintele intermediare și de lungă durată ale dezvoltării sustenabile a României printr-o largă consultare a forurilor de decizie cu toţi factorii relevanţi: mediul de afaceri, comunitatea ştiinţifică, Biserica şi societatea civilă. Ce trebuie să facem mai întâi? Pare un răspuns imposibil de dat, numai că nu aşa se pune problema. Nu trebuie să ne preocupe problema priorităţii.

Trebuie să le facem pe toate, cu chibzuinţă şi realism, cât mai repede şi mai bine. Avem convingerea că schimbarea radicală a calităţii vieţii în România poate avea loc rapid și ușor în câteva luni. Acest lucru presupune fermitate în aplicarea direcțiilor de dezvoltare, iar noul guvern sa fie incoruptibil și să dea exemplu personal de moralitate, jertfă și patriotism. Ordinea, disciplina, cuvinte puține, dar transpuse în multe și frumoase fapte, trebuie să fie farul călăuzitor. Corupția endemică din România de azi este una din principalele cauze ale nesustenabilității economiei românești și a nedreptăților de tot felul. Iată de ce ea trebuie scoasă în afara legii.

Eficienţa şi suportabilitatea socială vor fi indicatori de bază: trebuie să obţinem o valoare adăugată cât mai mare, cu un consum cât mai mic de resurse. În acelaşi timp, trebuie să rezolvăm în ritm accelerat unele probleme care în ţările din Vestul Europei şi-au găsit răspuns cu decenii în urmă. Atingerea obiectivelor-ţintă nu poate fi garantată pe termen mediu şi lung, decât dacă structura şi funcţionarea sistemului politic şi socio-economic se dimensionează şi se adaptează continuu la configuraţia şi capacitatea de suport a capitalului natural, material, social şi uman de care dispunem. În ultimii 25 de ani, s-a produs o supradimensionare continuă a sistemului politic, sufocat de legi şi reglementări numeroase şi contradictorii, imposibil de aplicat.

Un asemenea pas istoric, cum este revoluția sustenabilității, reclamă imperativ realizarea unui consens naţional, acceptarea unei strategii a interesului comun, care ar trebui să se ridice deasupra confruntărilor politice şi a ciclurilor electorale. Cooperarea trebuie să devină modus operandi, nu numai în economie, ci în întreaga societate românească. Restaurarea sentimentului de încredere reciprocă, o trezire a imboldului asociativ şi a spiritului de întrajutorare sunt absolut necesare. Fără conlucrare şi dăruire nu pot renaşte micile comunităţi, care stau la baza oricărei societăți sustenabile, nu se poate concepe crearea și răspândirea largă a bogăţiei şi a autonomiei economice a fiecărui cetățean. Va fi un test de maturitate pentru partidele politice și pentru societatea românească, în general, dar asta ne va uni, daca vrem sa trăim mai bine.

România deţine un capital natural superior multor ţări membre ale Uniunii Europene. Sustenabilitatea este domeniul unde putem concura de la egal la egal în cadrul UE, cu condiţia să lucrăm cu seriozitate şi realism. În funcţie de rezultate, obiectivele noastre vor putea fi reajustate după câţiva ani în direcţia stabilirii unor ţinte mai ambiţioase. Viitoarele programe sectoriale şi regionale vor trebui să ţină cont de valoarea autentică a patrimoniului natural, material, social şi uman existent. Există premise reale pentru ca România să devină un exemplu european de utilizare şi de conservare raţională a resurselor, în condiţiile unei dezvoltări echilibrate şi ale creşterii continue a calităţii vieţii. Premisa cea mai importantă o constituie omul însuşi: voința de a elabora proiecte viabile, adecvate realității și de a le implementa.

Ideea de sustenabilitate presupune o corelare organică între dezvoltarea diferitelor sectoare ale economiei şi societăţii, pe de o parte, şi între regiunile ţării, precum şi alocarea corespunzătoare a resurselor financiare disponibile, în funcţie de priorităţile convenite. Pentru a decide ce avem de făcut şi în ce ordine, trebuie să înţelegem clar situaţia în care ne aflăm. În România, tranziţia către democraţia funcţională şi economia de piaţă a fost prelungită şi dureroasă. Să nu repetăm greşelile şi să valorificăm succesele, atâtea câte au fost!

Ce propunem
Direcţii de acţiune

1.Întărirea instituţiilor fundamentale ale statului şi a ordinii constituţionale. Paralel cu adâncirea democraţiei la toate nivelurile, un efort naţional de o asemenea anvergură cere o consolidare a rolului de îndrumător şi coordonator al statului. Principalele instituţii democratice (autoritățile legislativă, executivă și judecătorească) trebuie să găsească modalităţi practice de a conlucra armonios şi eficient spre binele ţării, evitând blocajele artificiale şi confruntările sterile. Fiecare persoană investită cu putere de decizie trebuie să poarte răspunderea profesională și morală şi, după caz, juridică pentru faptele sale. Trebuie adoptată mult amânata lege a funcționarului public. Un rol hotărâtor în monitorizarea şi controlul performanţei funcţiei publice revine organismelor societăţii civile, care trebuie să răspundă cu adevărat menirii lor, precum și unei presei scrise şi audiovizuale care respectă propriile norme deontologice. Avem nevoie de legi care să protejeze presa liberă de influențele nefaste ale "oamenilor cu bani".

2.Dezvoltarea durabilă ca element de bază a politicii de stat. Este nevoie de o idee revoluționară, unificatoare, capabilă să mobilizeze în mod conştient contribuţiile celor mai bune minţi ale ţării spre un scop precis, idee care să se bucure de acceptare şi sprijin din partea populaţiei. Conceptul dezvoltării durabile ne oferă o asemenea alternativă, alături de democrația economică, numită de unii autori distributism sau economia proximității (răspândirea bunăstării pe scară largă, prin generalizarea și încurajarea micii proprietăți productive și a formelor asociative.) Este vorba de un ansamblu de politici publice, măsuri legislative și inițiative concrete, coerent articulate, destinate creării și dezvoltării de bănci populare, cooperative de producție și distribuție, uniuni de credit, întreprinderi cu lucrători-proprietari, producție în parteneriat (peer to peer) etc. Mica proprietate nu poate supraviețui în lipsa cadastrului general. Acesta va fi pus la punct si va apăra proprietatea fiecarui român și democrația realâ. Fiecare om, fiecare familie, fiecare comunitate trebuie să ştie cu cât îi va fi mai bine mâine, peste o lună, un an, 5, 10, 20 de ani şi ce trebuie să facă pentru aceasta.

3.Tranziția economică spre economia civică. Revoluția sustenabilității va înfăptuitrecerea de la un sistem economic interesat doar în investiții extractive (extragerea până la epuizare a energiilor înmagazinate în sol, subsol, în apă, plante, animale și oameni) către o economie civică, funcțională, bazată în mare parte pe energie regenerabilă - o economie menită să protejeze natura și să satisfacă nevoile oamenilor, printr-un sistem de producere și răspândire largă a bogăției. Economia civică va fi un sistem economic şi social mai echitabil, mai moral şi mai stabil. Întrepătrunderea factorilor economici şi a celor sociali nu se va face însă prin privilegierea statului dădacă şi prin redistribuirea egalitaristă de tip socialist, ci prin răspândirea largă a unor forme asociative de proprietate productivă (asupra pământului, uneltelelor, resurselor de educaţie) şi prin accesul facil la capital ieftin. Măsurile legislative și de altă natură vor urmări prevenirea concentrării puterii economice în câteva mâini. Dinamismul economic al României sustenabile se va baza cu prioritate pe capitalizarea micului producător şi susținerea piețelor locale; încurajarea şi apărarea unor noi forme de proprietate productivă (de exemplu băncile populare, cooperativele) menite să reziste mașinațiunilor și presiunilor venite din partea speculatorilor; îmbunătăţirea guvernanței întreprinderilor, a managementului micro- şi macroeconomic; agricultura țărănească, sectorul IT și industriile verzi, ca locomotive ale dezvoltării sustenabile.

4.Tranziția și securitatea energetică. România este încă o ţară energofagă. Intensitatea energiei primare şi energiei finale este de 3 ori mai mare decât media europeană, în contextul în care accesul la resursele de petrol şi gaze devine tot mai costisitor. Dependenţa de importul de energie primară a ajuns la 25% la gaze naturale şi petrol, cu tendinţe de creştere, pe măsura epuizării resurselor proprii. Infrastructura energetică este în mare parte învechită şi ineficientă, iar efectele negative asupra mediului continuă să fie substanţiale. Valorificarea potenţialului însemnat de economisire a energiei poate fi realizată prin creşterea eficienţei energetice, reducerea pierderilor de energie şi a intensităţii energetice în industrie, în sectorul utilităţilor publice şi în cel rezidenţial. Asigurarea sustenabilităţii pe termen lung a consumului energetic şi de materiale se va face pe baza evaluării realiste a capacităţii de suport a capitalului natural şi ameliorării semnificative a productivităţii resurselor. Securitatea energetică va fi însă obținută doar prin implementarea tranziției energetice, trecerea la utilizarea energiei din surse regenerabile (eoliană, solară, hidro). Revoluția sustenabilității îi va transforma pe mulți români în proprietari, producători și consumatori de energie, care nu vor mai depinde de energia centralizată. Independența energetică nu înseamnă decuplarea de import, ci se traduce prin faptul că românii trebuie să aibă în proprietate și gospodărire propria sursă de producere a energiei regenerabile (solară, eoliană) în baza conceptului de "energie distribuită".

5.Modernizarea sistemelor de sănătate, învăţământ, cercetare şi inovare. Starea de sănătate a populaţiei, echiparea ei cu acele cunoştinţe şi deprinderi indispensabile pentru societatea de mâine reprezintă condiţii obligatorii pentru menţinerea şi avansarea ţării. Redresarea situaţiei demografice, care tinde să devină catastrofală, este, de asemenea, o necesitate stringentă care trebuie abordată printr-un program naţional cu bătaie pe mai multe decenii. Vom investi în educaţie şi formare profesională, cercetare şi inventică, în punerea rapidă în practică a tehnologiilor de vârf, promovarea consecventă a criteriilor de ecoeficienţă. Vor fi adoptate opţiuni clare pentru profesionalizarea forţei de muncă. O atenție deosebită va fi acordată noilor forme de producție în parteneriat (care includ colaborarea de tip "peer to peer", „open source", distribuţia pe Internet, accesul la platforme comune). Profesioniştii care lucrează în cadrul acestor organizaţii parteneriale au marele avantaj că ideile lor trec direct în producţie, nu au nevoie de finanţare şi nici de utilaje mari. Bugetul alocat învățământului și sănătății va fi sporit prin reducerea unor cheltuieli guvernamentale care nu își vor mai găsi vreodată locul în cadrul noii economii civice. Vor dispărea coloanele de mașini oficiale, elicopterele și alte convoaie, ambasadele nenumărate cu personal suprastufos, vilele de protocol inutile care storc bugetul, chiriașii de lux, foștii funcționari care ocupă abuziv apartamente sau vile, institute de cultură în zone care nu ne interesează, consulate nenumarate care nu servesc românii din străinătate, se vor acorda puteri suplimentare Curții de Conturi, care nu poate trimite in judecată etc. Toate sursele de îmbogățire frauduloasă pe spinarea statului vot fi eradicate.

6.Stimularea şi dezvoltarea capitalului naţional prin politici monetare ferme, reducerea şi raţionalizarea fiscalităţii. Vom încuraja şi sprijini formarea unui capital autohton solid, capabil să concureze cu succes pe pieţele interne şi internaţionale, de la sectorul financiar-bancar şi până la antreprenoriatul dinamic de la firul ierbii în industrie, servicii, agricultură şi silvicultură. În consonanţă cu tendinţele dominante în lumea modernă, povara fiscalităţii trebuie să se mute de la impozitarea muncii spre taxarea consumului de resurse. Vom crea o rețea de bănci populare și cooperatiste, uniuni de credit, care va finanța revoluția sustenabilității din economie, în primul rând din agricultură.

7.Descentralizarea deciziilor economico-sociale conform principiului subsidiarităţii.Subsidiaritatea înseamnă că toate hotărârile principale privind dezvoltarea localităţilor, judeţelor şi regiunilor istorice ale ţării, şi nu altele, trebuie să se ia la cel mai mic nivel de organizare administrativă care le poate asigura fezabilitatea şi eficienţa. Descentralizarea deciziei presupune, în primul rând, eradicarea corupţiei de la toate nivelele, iar ulterior, alocări bugetare mai substanţiale, în condiţiile menținerii integrității statului naţional român unitar și a prerogativelor sale în ceea ce privește asigurarea dezvoltării armonioase, de ansamblu, a țării. Implicarea activă a cetăţenilor şi a comunităţilor capătă astfel o importanţă primordială în evaluarea şi corectarea performanţei efective a autorităţilor locale.

8.Relansarea agriculturii, asigurarea independenţei alimentare a ţării..S-a spus, cu deplin temei, că hrana, apa şi energia sunt factorii esenţiali ai progresului în secolul XXI, componente vitale ale avuţiei şi securităţii naţionale. Conform aprecierii experţilor internaţionali, România dispune de un potenţial considerabil în toate aceste trei domenii, în special în agricultură, mult peste media statelor Uniunii Europene. Sectorul agricol va fi relansat, prin sprijinirea gospodăriei ţărănești și a agriculturii tradiționale, pentru a asigura populației o hrană sănătoasă și independenţa alimentară a ţării. România trebuie să devină un Centru European de Excelenţă pentru agricultura organică şi sustenabilă. Productia agricolă a gospodăriilor țărănesti va fi organizată în forme cooperatiste moderne, cu respectarea legislației UE (nici o legătură cu fostele CAP-uri comuniste) mai ales în domeniul distribuției. Gospodăria țărănească tradițională și producția sa agricolă va fi ajutată de stat prin credite cu dobândă zero. Reindustrializarea țării va porni de la parteneriatul sat-oraș și se va face, în primul rând, dupa obiectivul agricol urmărit. Vor fi eliminate total industriile poluante și ineficiente.

9.Conservarea și gestionarea patrimoniului natural și cultural.Capacitatea de suport a capitalului natural este depăşită, iar decalajul tinde să se mărească, în măsura în care o seamă de programe sectoriale urmăresc obiective contradictorii şi intră în conflict cu însuşi conceptul de dezvoltare durabilă, generând, evident, efecte negative pe termen lung. România a ajuns să fie o ţară săracă în păduri, ceea ce explică gravele dezechilibre ecologice şi frecventele catastrofe naturale din ultima perioadă. Pe ansamblu, s-a redus potenţialul productiv şi coprotectiv al pădurilor, cu consecinţe asupra stării economice şi ecologice a țării noastre. Gospodărirea raţională a resurselor de apă, protecţia pădurilor, conservarea mediului şi a biodiversității sunt componente esenţiale ale avuţiei naţionale. Este crucial să protejăm solul, ca primă resursă strategică a României, alături de fondul forestier, care trebuie să crească la 34% din suprafaţa ţării până în 2030. La fel de importante sunt revitalizarea economică şi socială a zonei montane şi a zonelor umede; încurajarea turismului, în special a celui ecologic, balneoclimateric şi cultural; îmbunătăţirea şi diversificarea ocupării forţei de muncă în mediul rural, inclusiv prin realizarea unor produse de nişă, tradiţionale sau ecologice. Adoptarea unei legislații pentru protejarea patrimoniului arhitectural tradițional, atât la sate, cât și la orașe. Este necesară adoptarea unui plan de dezvoltare dinamic, pentru ca resursele naturale să fie exploatate în beneficiul românilor. În acest scop, se impune crearea unui Fond Suveran, alimentat din redevenţele şi profitul rezultat din exploatarea raţională şi responsabilă a resurselor naturale. La început, acest fond va fi alimentat din banii obținuti prin confiscarea averilor dobândite ilicit în ultimii 25 de ani. Deşeurile trebuie să fie considerate o resursă, iar nu ceva care poate fi aruncat. Bucureştiul produce 7.000 de tone de deşeuri menajere pe zi, care au un potenţial de valorificare de 60% pentru producerea de energie, 30% reciclare şi 10% recuperare de metale diverse. Avem nevoie de o legislație care să garanteze dreptul cetățeanului român la apă potabilă suficientă și de cea mai bună calitate și să asigure dreptul la apă pentru satisfacerea cerințelor igienico-sanitare la standarde europene ridicate. Apa este un bun public, nicidecum o marfă. Aprovizionarea cu apă și gestionarea resurselor de apă nu vor fi supuse "liberalizării piețelor". Apele minerale și termale sunt parte din patrimoniul natural al României și nu pot fi privatizate sau înstrăinate. Sub nici un motiv, nu putem permite entităților economice, cum ar fi firmele din industria extractivă și agricultura industrială, cele care se ocupă cu depozitarea deșeurilor menajere și industriale, să contamineze sau să distrugă resursele noastre de apă, de suprafață și subterane.

10.Ocrotirea familiei.La temelia României, trebuie să stea familia creștină. Familia este întruchiparea perfectă a unităţii în diversitatea persoanelor, universul interpersonal al angajării reciproce, locul unde persoana se defineşte pe sine în relaţie cu ceilalţi şi principala comunitate care se interpune între individ şi stat. În prezent, familia este considerată un element neesenţial, de multe ori chiar stânjenitor, ceva ce ţine de „orele de după muncă" - i se diminuează importanţa şi uneori, este chiar batjocorită, prin inacceptabile lărgiri de sens. Pentru orice guvernare responsabilă, ocrotirea familiei ca nucleu al alcătuirii sociale, grija faţă de tânăra generaţie, ca şi faţă de persoanele vârstnice sau păturile defavorizate trebuie să se situeze la loc de frunte:

11. Securitatea personală şi egalitatea de şanse a individului. Siguranța personală şi a proprietăţii onest dobândite trebuie să fie asigurată prin măsuri ferme, fără compromisuri. Tot personalul Ministerului de Interne va fi verificat, schimbat și reorganizat, după principii morale și profesionale ferme. Încrederea publicului larg în imparţialitatea şi independența Justiției, precum și în imunitatea acesteia la orice încercare de imixtiune a politicului, trebuie recăpătată, urmând să dea măsura profesionalismului şi eficacităţii în acest domeniu. Vor fi date legi de responsabilizare a magistraților, în sensul că orice magistrat care a dat un verdict greșit va trebui să plătească pentru deciziile sale.

12. O politică externă şi de securitate dinamică şi constructivă pe plan regional, european şi global. România îşi varespecta obligaţiile faţă de alianţele, organismele şi parteneriatele din care face parte, în măsura în care acestea le vor respecta pe ale lor faţă de România. În acest context, țara noastră poate şi trebuie să-şi asume un rol mai consistent în afacerile internaţionale, atât pe plan bilateral, cât şi în contextul mai larg internațional. Criza economică şi financiară au dovedit, o dată în plus, însemnătatea diversificării relaţiilor externe şi a păstrării unor pieţe tradiţionale. Rolul diplomaţiei române în promovarea intereselor economice ale ţării peste hotare trebuie întărit substanţial, cu participarea efectivă a mediului naţional de afaceri. România trebuie să-şi asume clar, în termeni conceptuali şi în acţiunea practică, responsabilităţile care îi revin în zona extinsă a Mării Negre, în bazinul Dunării şi în regiunea Balcanilor. România trebuie să își afirme vocația de punte de legătură și spațiu de dialog și complementaritate între culturi și să își valorifice avantajele care decurg din poziția geografică privilegiată, pe traseele viitoare ale schimburilor comerciale și de energie între Estul și Vestul spațiului eurasiatic. În acest context, se impune ca țara noastră să-şi reia activismul cunoscut în cadrul organizaţiilor internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale, în special în sistemul ONU. Consolidarea capacităţii de apărare a ţării nu este doar un angajament faţă de aliaţi, ci o cerinţă vitală a securităţii naţionale, într-un context atât de complicat al relaţiilor internaţionale.

Obiective și soluții specifice

· Șomaj zero într-un an de la preluarea puterii de către un guvern de demnitate națională și declanșarea revoluției sustenabilității. Acest obiectiv se va realiza datorită trecerii la noul model economic, stârpirii corupției și încetării politicii de tip "după noi, potopul", practicată de marile corporații în România.
· Impozitare zero, timp de 10 ani, a sectorului IT din România. Sectorul românesc de de IT are capacitatea să devină unul dintre primii jucători mondiali.
· Impozitare zero, timp de 10 ani, a gospodăriei țărănești de subzistență.
· Impozitare zero a oricărei ferme mici și mijlocii care face parte dintr-o cooperativă legal întemeiată.
· Impozitare zero a întregului ciclu de producție și distribuire a produselor tradiționale românești care îndeplinesc sau depășesc normele agriculturii biologice.
· Facilitarea achiziției de unelte agricole și alte materiale pentru producția de hrană sănătoasă.
· Wi-fi gratuit în toată România în 5 ani.
· Încurajarea producției și răspândirii de carte digitală.
· Mutualizarea firmelor private falimentate de proprietarii lor, pentru a obține avantaje necinstite. (Mutualizare = trecerea firmelor private sau de stat în proprietatea lucrătorilor lor și transformarea în firme cu lucrători-proprietari).
· Asistență gratuită pentru accesarea fondurilor europeene de către cooperativele de producție și distribuție.
· Recapitalizarea micului producător prin intermediul uniunilor de credit și a băncilor populare.
· Tinerii și persoanele între 50-65 de ani care se mută în sate depopulate și care fac dovada exercitării unei activități productive vor fi scutiți de la plata tuturor impozitelor timp de 10 ani. Prima de instalare va consta în produse românești (unelte, articole casnice, materiale de construcție etc) în valoare de 30.000 euro. Vor primi subvenții la hectar la nivelul mediei europene.
· Măsuri de încurajare a absolvenților universităților să se instaleze și să se implice în comunitățile rurale.
· Românii din diasporă care se repatriază vor primi scutiri de taxe și facilități pentru deschiderea unei afaceri.
România trebuie să știe ce vrea, iar poporul român să înțeleagă ce poate. Demnitatea țării - și a noastră, ca neam - este principalul scop, acum și în viitor.

DIN ACEEASI CATEGORIE...
albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE