• Tweet

România este o țară unde legea fundamentală susține că libertatea individuală este inviolabilă. Mai știm că suntem un stat național, unde legile se fac pentru popor, de către legiuitor. Nu organismele internaționale au puterea de decizie, deci nici măcar OMS, ci Parlamentul. Te aștepți ca principalii apărători ai libertății să fie oamenii de cultură, cei îndrăgostiți de adevăr, cei dornici să susțină pluralismul și dezbaterea.

Între 2020 și 2022, țara noastră a trecut printr-o mare cumpănă, ca urmare a epidemiei virale COVID-19. Oficial, s-a numit „pandemie". Aveam nevoie de maturitatea și înțelepciunea elitelor țării. Gardienii ordinii constituționale erau așteptați să apere drepturile și libertățile fundamentale.

Se presupune - nu fără temei - că tocmai atunci când oamenii de rând sunt paralizați de frică și necunoscut, cei mai deștepți își păstrează luciditatea și calmul.

Cetățenii așteaptă ca personalităție preocupate de analiză și reflecție să oprească deriva autoritară sau impulsurile dictatoriale ale statului, dar și o cădere spre haos și anarhie.

N-a fost să fie.

Un filozof italian împotriva restricțiilor: Giorgio Agamben

Scriitor prolific și teoretician al vieții politice, Giorgio Agamben a criticat chiar de la început măsurile de izolare impuse de statele occidentale în timpul pandemiei de COVID-19. Pornind de la experiența fricii animalice și a anxietății provocată de posibilitatea morții, Agamben a observat tendința liberticidă a guvernelor occidentale de-a nesocoti prevederile constituționale, declarând starea de excepție față de legea fundamentală pentru a permite unui stat polițienesc să anuleze demnitatea umană și să permită agresiunea deschisă la adresa dizidenților care și-au permis să sfideze noile norme și reglementări: masca obligatorie, certificatul verde, distanța socială.

Așa cum lupta împotriva terorismului a permis în America (prin faimosul Patriot Act) întărirea prerogativelor Statului (și a serviciilor secrete, în mod special), apariția virusului COVID-19 a declanșat o nouă criză, prin care biopolitica structurilor de securitate și-a putut extinde sfera de influență, control și decizie, într-o conivență evidentă cu industria farmaceutică.

Agamben ne invită să recitim cartea lui Iov din Biblie pentru a înțelege diferența între vocea omului credincios și teoriile experților, Elifaz din Teman, Bildad din Șuah și Țofar din Naama. Iov se desparte de amici tocmai pentru că aceștia asumă rolul de tălmăcitori pripiți ai suferinței. Loialitatea neclintită față de Dumnezeu merge până la asumarea totală a vieții goale - nuda vita. Iov pierde tot ce are-n casă, dar nu și libertatea.

Lumea veche a făcut experiența ciumei și a altor boli necruțătoare. Frica naturală a oamenilor în fața morții îi determină pe aceștia să caute un salvator. Statul, adică Leviathanul, este puterea suverană care poate cere, într-un mod legitim, supunere necondiționată din partea oamenilor. Teama de moarte este înlocuită, astfel, prin frica de stăpân. Figura impunătoare a monstrului marin (evocat în numeroase cărți biblice) devine metafora perfectă a Statului modern, cel capabil să dețină într-o mână sabia (care pedepsește), și într-alta toiagul (care monitorizează).

Agamben a criticat nu doar extinderea funcțiilor faimosului Leviathan, ci și deriva moralistă a urmașilor lui Elifaz, Bildad și Țofar, dornici să raționalizeze misterul suferinței din postura expertului atotștiutor.

Vom descoperi, în următoarele rânduri, care dintre vocile elitei intelectuale românești și-au asumat rolul de apologeți ai Leviathanului, formulând explicații științifice sau teologico-politice dintr-o poziție asumată de superioritate morală.

Vom afla cum personalități care și-au declarat viziunea conservatoare asupra societății s-au grăbit să ceară abandonarea prevederilor constituționale, devenind, așa cum observa profesorul Dragoș Paul Aligică, parte a mecanismului de stat, deși anterior defilaseră sub flamura libertății.

Supuși față de autorități, disprețuitori față de popor: Adrian Papahagi și Teodor Baconschi
Adrian Papahagi a susținut măsurile autorităților din perioada 2020-2021, comparând ce s-a întâmplat în România cu agresiunea rusească asupra Ucraina (2022).

„În timp de război sau pandemie, există inevitabil restricții. De pildă, bărbaților ucraineni mobilizabili li s-a restrâns dreptul fundamental la liberă circulație: nu mai pot ieși din țară. La fel există restricții în trafic. Nu există dreptul bizonilor de a călca pietonii sa de-a îmbolnăvi pe toată lumea".

Comparație între omul infectat și bizon scoate la iveală un... caracter infect.

De ce? Pentru că tinerii pietoni care și-au dorit, în perioada pandemiei, să-și exercite dreptul la liberă circulație nu prezentau același risc medical precum o persoană vârstnică. În fața virusului COVID-19, oamenii n-au fost niciodată egali (un enunț cunoscut conservatorilor de pretutindeni). Adrian Papahagi știa că restricțiile aplicate unor categorii de vârste (de la 2 ani până la 20 de ani) au fost, în chip evident, abuzive. Dar profesorul Adrian Papahagi a ales să privească spre tinerii nevaccinați ai României ca spre niște... animale.

Nu comentăm nuanțele creștinești ale acestui limbaj violent, frecvent utilizat de profesorul clujean.

Consemnăm doar, pentru posteritate, încă un detaliu: într-o pandemie toți oamenii ajung să fie infectați, chiar și cei vaccinați. Către sfârșitul epidemiei virale, toți românii au ajuns bizoni (sau rinoceri).

Chiar și după câțiva ani de la încheierea pandemiei, Adrian Papahagi a ales să perpetueze minciuna din sloganurile guvernamentale (preluate de vocile Stângii internaționaliste).

Statisticile arată că vaccinul n-a oprit deloc creșterea mortalității printre cei infectați.

În plus, măsurile de distanțare socială nu aveau bază științifică și nu erau deloc necesare pentru populația tânără, supusă unor abuzuri nemărginite: închiderea școlilor, discriminarea pe stradă, blocarea spațiilor dedicate sportului. Te așteptai ca un eminent dascăl să protesteze împotriva măsurilor luate-n școlile publice, prin care milioane de elevi au fost privați de-o educație aleasă.

Discursul omogen, nediferențiat și liberticid al experților a produs o catastrofă socială de proporții. O supune un epidemiolog britanic, Mark Woolhouse, care a analizat variațiile uriașe în răspunsurile individuale la COVID-19.

În același labirint al regretelor îl găsim și pe artizantul restricțiilor din America. Într-o declarație făcută în fața unui comitet al Camerei Reprezentanților din Statele Unite, Dr. Anthony Fauci, a admis că măsurile de distanțare socială nu aveau nicio întemeiere medicală riguroasă. El a acceptat și că ipoteza privind originea chinezească a virusului COVID-19 n-a fost niciodată o simplă conspirație.

Cine s-a împotrivit? Guvernatorul Ron De Santis din Florida, ca și guvernatorul Abbot din Texas, pe lângă multe alte voci ale libertății din SUA.

În România, prea puțini primari au cătat să relaxeze măsurile. Totuși, judecătorii au acționat.

Multe din actele pe care s-au luat deciziile de restricționare ale drepturilor cetățenilor au fost anulate de instanță, dovedindu-se astfel, abuzul administrativ.

Nimic nu l-a mișcat pe dl Papahagi. În opinia domniei sale, și-acum, vinovații sunt tot cei care au reclamat abuzurile, pentru că nu uită de ele. Iată un comentariu bizar al aceluiași expert, ironic la adresa oamenilor liberi, însă dornic să fie acceptat de establishment.

Teodor Baconschi, liderul care din proprie inițiativă și-a falimentat propria Fundație Creștin-Democrată, nu s-a lăsat mai prejos. Domnia sa a considerat abuzurile prin care a trecut Novak Djokovic - sechestrare, internare într-un azil și în final deportarea din Australia - o „dramoletă".

Marea „crimă" a lui Djokovic? Dorința de a decide pentru pentru sine, în cazul unui tratament medical.

Cum a ajuns un sportiv de talie mondială un „milionar indecent"? Prin îngrijirea propriului său corp.

Amintim că la vremea respectivă, vaccinarea era obligatorie în Australia pentru străinii care doreau să intre în țară.

La polul opus, Baconschi a avut numai cuvinte de laudă la adresa lui Bill Gates sau George Soros. Curat conservatorism!

Uitat în rolul de purtător de vorbe al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu s-a înscris, comod și moralist, în corul de aplaudaci ai măsurilor polițienești luate de Guvern.

Precum prietenii lui Iov, Bănescu s-a grăbit să explice erorile de judecată ale celor care alegeau imunitatea naturală. Așa ne-am trezit cu discursul critic la adresa necredincioșilor în „vaccinul salvator".

Ne așteptam să aflăm că Biserica nu discriminează între vaccinați și nevaccinați, pentru că Hristos îi primește pe toți la Cină. Într-un mod scandalos, teologul fără operă s-a apucat să nege valoarea terapeutică a vieții sacramentale: Trupul și Sângele din Potirul euharistic, la care creștinii bolnavi au recurs de-a lungul secolelor.

„Mă întrebați de puls. Înainte să vă spun asta, aveam în minte un joc aș spune nefericit total de cuvinte pe care îl fac unii declarați zgomotos antivacciniști din rândul clerului, oameni care spun că nu ne trebuie vaccin, pentru că vaccinul autentic și cel mai bun e Sfânta Împărtășanie. Când am auzit asta, să știți că realmente m-am cutremurat. De ce? Nu pentru că Sfânta Împărtașanie nu ar fi lucrul cel mai sfânt din viața noastră, a creștinilor, ci pentru că e comparat acest lucru cel mai sfânt, trupul și sângele lui Cristos, cu un vaccin. Mi se pare că acești oameni nu doar că se înșală profund, dar comit, fără să își dea seama probabil, comit un fel de sacrilegiu, a-l compara pe Hristos cu un vaccin e un sacrilegiu", spunea Vasile Bănescu într-o emisiune de la Digi24.

În opinia domniei sale, „autoritățile încearcă să le protejeze viața" cetățenilor, dar aceștia nu înțeleg, pentru că „sunt încleștați în lupte greco-romane cu Marea Resetare".

„O societate în care cetățeni, nu neapărat turmentați, se încaieră cu autorități care încearcă să le protejeze viața, în care populismul îmbrăcat tricolor luptă în stradă cu fantome și fantoșe ieșite din ceața conspiraționismului insomniac, în care alți cetățeni ce nu se lasă atât de ușor prostiți sunt încleștați în lupte greco-romane cu Marea Resetare, o societate care ignoră sau tolerează exact ce o infestează, e una care are imensa șansă să (re)descopere creștinismul sobru, nu sumbru, blând, nu bolând, urban, nu viran, realist, nu paseist, ortodox, nu ortodoxist, demofil, nu populist", scris domnia sa (foto, alături de unul dintre rechinii pandemiei, liderul PNL Marius Bostan).

De-aici înainte intrăm în zona celor care ne voiau binele cu forța și nu se sfiau s-o afirme: Theodor Paleologu și Daniel Funeriu
Auto-zolat pentru luni de zile, Theodor Paleologu a închis activitățile școlii sale private.

Avea dreptul s-o facă, ca proprietar de întreprindere.

Totuși, Paleologu Jr. și-a amintit că și-a dorit cândva să fie președintele tuturor Românilor. Vaccinați și nevaccinați.

Având ambiția ascunsă de-a reglementa comportamentul celorlalți, nu doar conduita proprie, Paleologu Jr. a cerut vaccinarea obligatorie pentru „toți funcționarii și angajații care lucrează cu publicul".

Concret, ce însemna acest lucru?

Că orice dascăl care și-ar fi dorit să predea la catedră trebuia să asculte de Paleologu sau Arafat.

Mai grav, dl. Theodor Paleologu a cerut restricționarea accesului nevaccinaților în „clădiri publice, magazine, restaurante". Altfel spus, o discriminare de tip fascist, pe baza pașaportului verde.

Mai radical, Daniel Funeriu, altminteri un critic al corectitudinii politice, a cerut în 2021 chiar și interzicerea opiniilor negative despre vaccin.

Uitând că istoria științei este o lungă poveste a schimbului despre păreri pro- și contra-, chimistul Daniel Funeriu a negat valoarea pluralismului democratic.

A critica un simplu produs medical, până la urmă, este un gest echivalent cu ideologia nazistă.

Strategia retorică este ușor de sesizat: adversarul politicilor guvernamentale trebuie prezentat drept un ins inferior sub raport intelectual și moral.

Din perspectiva acestei superiorități închipuite, Daniel Funeriu îl felicita pe premierul de la acea vreme, Florin Cîțu, pentru o luare de poziție în care asimila reticenții la vaccin, cu „terorismul".

Astăzi, Florin Cîțu este inculpat de DNA în dosarul achizițiilor de vaccin. Procurorii pun întrebări: cine a fost „teroristul"?

Susținerea autoritarismului, varianta soft: Sever Voinescu - Cotoi

Mai puțin vehement decât comilitonii săi, Sever Voinescu - Cotoi a cauționat abuzurile prin faptul că „tuturor ne era frică", deși am avut pretenția ca elitele să fie...altfel. Adică elite.

În 2022, redactorul-șef al Dilemei Vechi scria cu sarcasm despre „închisorile apartamentelor noastre" și ironiza ideea de dictatură.

„Corpul social, însă, e sănătos. Secretă ceva în exces, secretă imediat și antidotul. Au apărut luptătorii cu activiștii spaimei de COVID. Repede de tot, aceștia au devenit activiștii altei spaime, anume ca să ne vindece de spaima de COVID. Cei care s-au opus activismului fricii de COVID au pledat patetic pentru frica de dictatură. Ca să avem curajul că nu cedăm fricii de COVID (ba că nu e așa grav, ba că vaccinul ne cipează și ne contorsionează ADN-ul, ba că vaccinul, masca și statul în casă sînt degeaba), eram convinși să fim terifiați de dictatura care, ce mai tura-vura, se instalase deja. O dictatură, desigur, cu un dictator neclar, pentru că era un dictator colectiv, greu de identificat, eterogen. Compus din mogulii pharma care i-au cumpărat pe doctori (pe unii, nu pe toți, pentru că printre cei care luptau cu dictatura erau și doctori), vîrfurile stîngii progresiste, antitrumpiși, sorosiști, globaliști, anticreștini, ceva corporații și, desigur, alte elemente oculte. Acest grup dictatorial, pe cît de neclar, pe atît de eficient, ne aruncase direct în distopie. În închisorile apartamentelor noastre se scriau eseuri ample ca să se stabilească dacă ceea ce ni se întîmpla (lockdown, distanțare, restricții de deplasare nocturne etc.) aducea cu Orwell sau mai degrabă cu Huxley.

COVID a fost real, cum mă vezi și cum te văd. A îmbolnăvit și a ucis. A produs suferință. Dar nu a fost nici pe departe atît de distrugător pe cît activiștii lui ne amenințau că va fi. Vaccinul? Nu știm cît de eficient a fost. Că era mai rău fără vaccin? Sigur! Dar la fel de adevărat este că nu vaccinul a produs declinul molimei, după cum se poate vedea chiar zilele acestea. Lockdown-ul a fost o tîmpenie? Da. Dar ce altceva știam să facem atunci, la început, cînd nu știam absolut nimic despre boala asta? Dacă e un punct asupra căruia cădem toți de acord, măcar unul, este că puseul „civic" haștag-stauacasă a fost ridicol. Și cînd te gîndești ce năvală de activiști a împărtășit și haștagul acela! În fine, a trecut, măcar să fi învățat ceva cei înfierbîntați de ieri, din zîmbetul stînjenit de azi. Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc. Dar le-am primit înapoi. În vara lui 2022 sîntem, sub aspectul drepturilor și libertăților, exact cum eram în primăvara lui 2020. Activiștii spaimei de dictatură nu prea pot explica cum e dictatura asta, care îți ia drepturile și ți le dă înapoi", semnala Voinescu în „Dilema Veche".

„Nu-mi explică nimeni, de ce puterea aia ocultă care ne-a înfricoșat ca să ne ia drepturile, după un an jumate ni le-a dat înapoi. Eu nu am sentimentul că sunt altfel nu e nimic diferit față de 2019", mai reitera domnia sa în dialogul cu avocatul Florentin Țuca.

Nimic diferit, mai puțin cele câteva miliarde impuse de factura Pfizer către Guvernul României, cele câteva milioane de copii traumatizați, dar și cele câteva zeci de milioane de doze aruncate pe apa sâmbetei.

Despre certificatele digitale propuse la Bruxelles vom vorbi, desigur, în episodul următor.

În loc de concluzie
Ultimul cuvânt îl are profesorul Adrian Papahagi.

Mihai Neamțu