• Tweet

Dosarul Băneasa poate intra în topul marilor erori judiciare din perioada de după 1990. Dincolo de aspectele dezbătute în spațiul public, o cercetare atentă a dosarului dezvăluie că judecătorul Corneliu Bogdan Ion-Tudoran a ignorat, cu bună știință, reguli elementare ale Justiției.

Deși mai multe legi în vigoare, dar și hotărâri judecătorești irevocabile au consfințit că terenul din Băneasa era proprietatea privată a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară București, judecătorul Tudoran a urzit o poveste dubioasă pentru a demonstra cu orice preț o așa-zisă proprietate publică a statului și a naționaliza din nou terenurile asupra cărora statul nu avea drept legal de proprietate.

Urzeala a dus, la fel ca în vremurile represiunii staliniste, la confiscări de proprietăți și condamnări. Cetățeanul vă prezintă adevăruri nespuse până acum despre această justiție rușinoasă, adevăruri verificate împreună cu reputați specialiști în Drept. Ei au arătat de ce terenul este legal proprietate privată și nicidecum domeniu public al Statului. Zilele următoare vom proba, pas cu pas, și o serie de erori judiciare flagrante.

În vara lui 2016, judecătorul Bogdan Ion-Tudoran l-a condamnat în dosarul Băneasa pe omul de afaceri Puiu Popoviciu la 9 ani de închisoare, pentru o așa-zisă complicitate la abuz în serviciu iar în 2018 a dispus anularea tuturor actelor de proprietate ale USAMV tocmai în baza judecății eronate că terenul din Băneasa este proprietate publică.

Terenul pe care forțe oculte din structura Statului vor să-l înhațe cu orice mijloace a făcut parte din moşia Băneasa a contesei Maria de Montesquieu, expropriată de Statul român după Primul Război Mondial. O parte din terenul trecut în proprietatea publică prin expropriere, circa 302 ha, a fost predat în administrare Şcolii Superioare de Agricultură din Herăstrău.

Terenul a făcut parte din moşia Băneasa a contesei Maria de Montesquieu, expropriată de Statul român după Primul Război Mondial.

Aceasta s-a redenumit Academia de Înalte Studii Agronomice din Bucureşti (în prezent USAMV Bucureşti) prin Legea promulgată prin Înaltul Decret Regal 2746/1929. Aceeași lege a stabilit că Academia de Înalte Studii Agronomice devine proprietarul clădirilor şi terenurilor aflate în folosinţa Şcolii Superioare de Agricultură de la Herăstrău Bucureşti (art. 25). Tot atunci a fost instituită și o interdicţie de înstrăinare a acestora.

În 1942, Legea din 1929 a fost abrogată prin Decretul-lege nr. 386 (privind organizarea învăţământului superior), dar terenul nu a revenit în proprietatea publică a Statului, deoarece decretul-lege a reconfirmat dreptul de proprietate al Academiei de Înalte Studii Agronomice. Odată cu abrogarea legii, a fost înlăturată însă interdicţia de înstrăinare a terenurilor instituită de actul normativ din 1929.

Astfel, prin art. 4 din Decretul-lege nr. 386/1942, Academia de Înalte Studii Agronomice a devenit Facultatea de Agronomie din cadrul Politehnicii Bucureşti, iar potrivit art. 159 „Facultăţile de agronomie posedă în deplină proprietate bunurile imobiliare de orice fel, cu inventarele respective cu care au fost înzestrate până în prezent sau cu care vor fi înzestrate în viitor".

Șase ani mai târziu, regimul comunist a naționalizat, prin Decretul 266/1948, patrimoniul instituţiilor de învăţământ care a trecut integral în proprietatea statului. Acesta este dealtfel singurul moment în care s-ar fi putut vorbi despre proprietatea publică asupra terenurilor din patrimoniul Universității Agronomice. Decretul 266/1948 contravenea însă chiar Constituţiei din 1948, care garanta dreptul de proprietate, dar se știe deja că puterea comunistă impusă cu tancurile sovietice nu se sinchisea nici măcar de legea fundamentală.

Procurorii, dar și judecătorul Tudoran, descoperit ulterior cu averi nedeclarate și multe alte nereguli legale, ar fi trebuit să știe că pentru a intra legal în proprietatea publică, Statul trebuia să aibă un titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare Ia data preluării lor de către stat.

Decretul de naționalizare din 1948 nu poate fi însă un titlu valabil! „Cu referire la Decretul nr. 266/1948,s-a reţinut faptul că acesta a fost adoptat în totală neconcordanţă cu reglementările Constituţiei din anul 1948 - art. 8, 10 şi 11", a consemnat, în repetate rânduri, Justiția.

Mai mult, acest decret a fost abrogat tot de comuniști prin Decretul 691/1973, devenit lege în 1974. Cum decretul din 1973 nu vorbește nimic despre proprietatea asupra bunurilor naționalizate în 1948, rezultă că la data de 1 ianuarie 1990, după căderea comuniștilor, Statul Român nu avea niciun titlu valabil asupra bunurilor Universității Agronomice.

În 1995, Legea învăţământului (nr. 84 din același an) a reglementat din nou, după 1942, dreptul de proprietate privată al instituțiilor de învăţământ superior asupra bazei materiale: „Baza materială a instituţiilor de învăţământ superior este de drept proprietatea acestora". În cazul Universității Agronomice, aceasta a cuprins și Staţiunea Didactică Belciugatele, devenită ulterior Staţiunea Didactică Băneasa (înființată anterior prin HG 123/1993 privind organizarea şi funcţionarea staţiunilor didactice din structura instituţiilor de învăţământ superior agricol).

Legea învăţământului (nr. 84 din 1995 a reglementat din nou dreptul de proprietate privată al instituțiilor de învăţământ superior asupra bazei materiale. După apariţia Legii nr. 84/1995, USAMV Bucureşti a solicitat la data de 5 aprilie 2000 intabularea dreptului de proprietate asupra terenului, Judecătoria Sectorului 1 admițând cererea în baza Legii 84/1995, a Decretului regal 2746/1929 care a stat la baza dreptului de proprietate al Universităţii şi a Procesului-verbal din 9.06.1931 (prin care s-a recepționat terenul intrat în proprietatea Academiei).

Cu acea ocazie, instanţa a verificat îndeplinirea tuturor cerinţelor prevăzute de lege, respectiv existenţa dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul Universităţii.

La data de 6 iunie 2001, în baza Legii 1/2000, a fost emis Titlul de proprietate nr. 100085 pentru terenul de 224 ha și 6529 mp. Potrivit legii menționate, „terenurile agricole proprietate de stat, care pe baza actelor doveditoare au constituit patrimoniul (...) universităţilor şi instituţiilor de învăţământ superior cu profil agricol, trec în proprietatea acestora".

După obținerea titlului, USAMV Bucureşti a solicitat din nou intabularea dreptului de proprietate asupra terenului, dar judecătorul de la Cartea Funciară a respins cererea, motivând că Universitatea era deja intabulată la acea dată ca proprietar al terenului. Ca urmare, Universitatea a chemat în judecată Statul Român solicitând rectificarea cărţii funciare.

Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară a obținut titlul de proprietate asupra terenului în 2001. Pe 8 octombrie 2002, Judecătoria Sectorului 1 a admis acţiunea şi a dispus rectificarea cărţii funciare nr. 7324/2000, în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra Terenului în baza Titlului nr. 100085/06.06.2001.

Hotărârea, pronunțată în contradictoriu cu Statul Român a rămas irevocabilă, prin neapelare de către stat.

Extrem de important, Ministerul Finanţelor, pârât ca reprezentant al Statului în litigiul civil și, ulterior, parte civilă în dosarul Băneasa - în care judecătorul Tudoran a făcut „șmen" cu legile, NU a contestat dreptul de proprietate al USAMV Bucureşti asupra terenului şi nu a invocat nici pretinsul caracter de bun din domeniul public.

Or, Tudoran a nesocotit flagrant dispozițiile Codului de procedură penală, spun specialiștii în Drept consultați de Cetățeanul, pentru situațiile în care există deja hotărâri definitive, cu atât mai mult irevocabile, ale unei instanţe civile: „Hotărârea definitivă a instanţei civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale", potrivit art. 44 alin. 3 C.pr.pen. Tudoran nu numai că nu a respectat Codul de procedură, dar nici măcar nu a făcut vorbire despre acest document, nici în motivarea sentinței.

La fel a făcut Tudoran și cu toate legile (acte normative) care demonstrau dreptul de proprietate privată al Universității asupra terenului din Băneasa și a celorlalte bunuri din patrimoniu. În loc să țină cont de legi, judecătorul a „dovedit" proprietatea publică prin ... două hotărâri de guvern din 1999, acte administrative care nu pot niciodată înfrânge o lege.

Prin absurd, dacă ar fi avut dreptate cu argumentele din HG-urile din 1999, OUG 86/2000, ulterioară hotărârilor de guvern de mai sus, a modificat Legea învăţământului 84/1995, precizând expres că „terenurile si clădirile preluate în mod abuziv de stat după data de 4 septembrie 1940 de la persoane fizice sau juridice (cazul USAMV -n.r.) fac parte din domeniul privat al statului în condiţiiie legii şi pot face obiectul unor acte normative de restituire".

Deci Tudoran nu putea include în niciun fel terenul în domeniu public, decât mulțumindu-se cum a și făcut-o, să copieze doar susținerile procurorilor. Modul de lucru al „șmenarilor" este de a-l înșela pe client înlocuind bancnotele de valută cu hârtii fără valoare. Cât de departe este Tudoran de acest mod de operare, atunci când înlocuiește legile și hotările de instanță irevocabile cu însăilări care manipulează Justiția?, se întreabă experții în Drept, care din motive lesne de înțeles au insistat să-și păstreze anonimatul.

Ulterior, dreptul de proprietate al Universității a fost confirmat repetat, implicit, prin nenumărate acte juridice emise chiar de autorităţile statului, acte a căror valabilitate nu a fost niciodată contestată şi care produc şi în prezent efecte juridice.

Cazul cel mai elocvent este exproprierea de către Statul Român, prin CNADNR, a mai multor parcele de teren, pentru realizarea unor lucrări de utilitate publică. Asta demonstrează încă o dată că însuși Statul Român a recunoscut valabilitatea titlului de proprietate al USAMV.

Într-o adresă din data de 24 octombrie 2012, transmisă Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, Comisia pentru agricultură a Camerei Deputaților a reţinut dreptul Universităţii la reconstituirea dreptului de proprietate.

„În cazul instituţiei dumneavoastră, procedurile de reconstituire a dreptului de proprietate şi eliberare a titlului de proprietate respectă prevederile Legii nr. 1/2000. (...) După eliberarea titlului de proprietate,în cazul în care terţe persoane fizice sau juridice considerau că emiterea titlului era nelegală, aceştia puteau să invoce nulitatea titlului de proprietate la instanţele judecătoreşti de drept comun", se arată în document.

După ce a dat sentințele adacadabrante din dosarul Băneasa - atât latura penală cât și cea civilă (aberant!), judecătorul Corneliu Bogdan Ion Tudoran, poreclit Zeus și din cauza atitudinii sale în instanță, a ajuns să fie vânat de procurori într-un dosar în care, la rândul său, este cercetat pentru mai multe fapte care au legătură atât cu bunurile sale, cât și cu activitatea desfășurată în calitate de magistrat. Acuzațiile vizeaze infracțiunile de trafic de influență, fals în declarații și efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția.

Pentru a evita ancheta penală demarată împotriva sa, magistratul a jucat „v-ați ascunselea" cu procurorii. La sfârșitul lui august 2019, Tudoran și-a dat demisia din magistratură, deși avea cererea de pensionare aprobată). Și ca să nu ajungă în fața anchetatorilor, a motivat că este bolnav psihic, după cum a relatat presa.

De la mijlocul lunii septembrie 2019, Ion Tudoran s-a internat în mai multe clinici de psihiatrie. Sunt indicii că fostul judecător și-a planificat strategia beneficiind de ajutorul unui medic de la Spitalul Floreasca, care i-ar fi pus diagnosticul de infarct cerebral în condițiile în care analizele de computer tomograf și imagistică nu indicau leziuni cerebrale.

După episodul Floreasca, Tudoran s-a internat la Spitalul de psihiatrie „Alexandru Obregia". Aici, deoarece s-a constatat că avea apetitul sexual scăzut (anhedonie), Tudoran a fost tratat, printre altele, cu Smecta - împotriva diareei și cu aspirină - pentru inimă. Deși medicii de aici nu i-au recomandat o altă internare, Ion Tudoran a migrat imediat la Sanatoriul de Nevroze Predeal, unde a fost găzduit timp de o lună de zile.

Motivarea sentinței din 28 decembrie 2018, prin care același judecător Tudoran a soluționat latura civilă a dosarului Băneasa, a apărut la aproape un an de la pronunțare, în noiembrie 2019. Deși nu mai era judecător din 20 septembrie 2019, Tudoran a fost cel care a redactat motivarea.

La fel de grav este că a făcut asta în timp ce se ascundea de procurorii SIIJ. El și-a trimis unul dintre fii la instanță pentru a depune un stick pe care se afla motivarea Sentinței nr. 267F din dosarul Băneasa.

Motivare nu uimea doar prin circumstanțe, ci și prin faptul că era un pagiat grosolan din rechizitoriul procurorului care a instrumentat dosarul Băneasa, adică actualul șef al SIIJ, Nicolae Marin, cel care se bătea cu pumnul în piept, chiar în salade judecată, că „va merge până în pânzele albe cu acest dosar".

Presa a relatat că, dupa ce Ion Tudoran i-a confirmat prin copy-paste întregul dosar Băneasa, dosarele penale de la SIIJ ale fostului judecător nu s-au mai mișcat deloc.

Concret, din cele 81 de pagini ale Sentinței nr. 267F, primele 10 pagini conțin pedepsele aplicate de Ion Tudoran în dosarul Băneasa, privind latura penală, în vreme ce următoarele 58 de pagini conțin „mijloacele de probă" enumerate cu liniuțe, în sistem de copy-paste din rechizitoriul întocmit de procurorul Nicolae Marin.