• Tweet

Hodorkovski a început să adune cea mai mare parte a averii sale în 1995, când oligarhii au conceput o schemă prin care băncile lor împrumutau bani administrației Elțîn, disperate de lipsa resurselor financiare care să alimenteze bugetul.

Ca urmare a eșecului privatizării organizate și susținute de occident, sub bagheta unuia dintre miniștrii ultraliberali impuși de FMI, Anatoly Chubais, în Rusia se instalează haosul total. Zeci de milioane de ruși vor fi expuși celei mai crunte sărăcii, zone întregi ale țării intrînd în mâna mafiilor locale care guvernau prin furt și violență. Cecenia, cu bani americani și saudieni, declanșează începutul dezmembrării teritoriale a Rusiei post sovietice prin instalarea primului emirat islamist din epoca modern. Obiectivul principal al acestui emirat era islamizarea totală a Rusiei și alungarea (uciderea) necredincioșilor, adică a rușilor.

Dacă a existat un furt la scara istorică nemaintâlnit prin agresivitatea și minciuna cu care a fost acoperit, acesta s-a întâmplat în Rusia. Se datorează lui Anatoly Chubais, care va imagina și pune în practică o schemă de transfer a proprietatii de stat ruse în mâna a doar 7 oameni, proces denumit reformă economică și pe care administrația americană Clinton, FMI și toate puterile occidentale europene au sprijinit-o conștient, încălcând orice principiu moral promovat de democrațiile pe care le reprezentau.

Prin aceasta schemă, în schimbul împrumutului oferit statului rus pentru a își plăti obligațiile curente, băncile private puteau deține drept garanție acțiuni ale întreprinderilor strategice de stat. Bineînțeles că garanțiile erau alese special de către oligarhi. Statul rus nu avea nici o autoritate asupra procesului de selecție.
Dacă guvernul nu ar fi plătit la timp împrumuturile, așa cum știm cu toții regulile capitalismul, băncilor creditoare li s-ar fi permis să vândă garanțiile pentru a-și recupera banii. Hodorkovski, care a pus ochii pe întreprinderile petroliere rusești, (acum unificate de către administrația Elțîn sub numele de Yukos), a împrumutat guvernului cu 159 de milioane de dolari în schimbul a patruzeci și cinci la sută din actiunile acestui colos.

Anatoly Chubais, alături de mai mulți miniștrii subordonați oligarhilor administratiei Elțin, a făcut absolut totul ca statul rus să intre în incapacitate de plată, obligând astfel Rusia să vândă la prețuri de nimic peste 40% din averea națională. Ca urmare, milionarii născuți din corupția sovietică și a primilor ani de după căderea URSS au devenit peste noapte miliardari. Nici sub imensa corupție a țarilor sau sub furtul absolut al comuniștilor sovietici din anii revoluției, asemenea jaf nu avusese loc. Anatoly Chubais poate fi considerat, alături de cei 7 oligarhi ai epocii Elțin principalul vinovat pentru furtul unei națiuni și delapidarea a unui întreg stat.

Când guvernul rus a intrat în incapacitate de plată, banca Menatep a lui Khodorkovski a organizat o licitație pentru a vinde garanția Yukos. Utilizând metode ilegale și demne de mafia italiană, Hodorkovski a reușit să excludă investitorii străini interesați să cumpere garanția bancară. Îi va elimina prin amenințări sau simplă hoție (cumpărase directorii oficiilor poștale unde se distribuia corespondența internațională și care aveau ordin să distrugă plicurile cu propuneri occidentale pentru licitațiile la care el avea interes) pe toți investitorii occidentali de la licitația inițială, ca apoi, să descalifice, mituind un judecător comercial local, o troică de participanți autohtoni. Când licitația s-a încheiat, un investitor necunoscut, afiliat băncii sale Menatep, a devenit proprietarul pachetului de control Yukos.

Jaful executat magistral în cazul Yukos va fi multiplicat de grupul de oligarhi ai administratiei Elțîn în diverse puncte strategice ale economiei de stat din Rusia. Se va produce un transfer colosal de resurse naționale și statale spre un grup de oameni care nu aveau nici un fel de program economic pentru a întări statul și națiunea rusă, eviscerate de capitalismul de jaf pe care tot ei îl promovaseră, negând astfel șansa Rusiei și națiunii sale de a se dezvolta economic și democratic, negând viitorul istoric în fapt al Rusiei.

În cazul Yukos, transferul celei mai importante resurse energetice a statului rus se va face în mâna unui singur om, un incapabil activist comunist, arogant, trădător și bipolar sever, dar devenit sub impulsul occidental un oligarch iubit de către Washington și elita economică americană pentru că putea oricând, prin șantajul exercitat la ordin internațional, să condiționeze puterea statală rusă. Cu acest pericol în minte, Vladimir Putin va veni la Kremlin ca președinte pentru a încerca, la început prietenește, apoi cu forță brută, să echilibreze influeța coruptă a oligarhilor cu decăderea puterii statului rus.

Doi ani mai tarziu, achiziția oneroasă Yukos, cu doar cateva zeci de milioane de dolari va fi evaluată oficial la nouă miliarde de dolari. Hodorkovski avea treizeci și patru de ani și devenise cel mai bogat rus din lume. Metodele sale criminale nu s-au oprit la furtul petrolului și gazului rusesc, el va crea un partid politic, iar informațiile pe care le regăsim în rapoartele diplomatice ale diverselor ambasade de la Moscova, dovedesc că Yukos, la momentul său de glorie în 1999, cumpărase 35% din Duma (parlamentul Rusiei), având capacitatea de a promova sau bloca orice măsură pe care guvernul legal al Rusiei dorea să o ia.

Vor fi celebre cazurile de blocare a diverselor reforme judiciaire care ar fi dus la anchetarea furtului național organizat de Chubais și oligarhii lui Elțîn, sau distrugerea efectivă a șantierelor navale care producea nave de transport petrolier, deoarece Khodorkovski avea ordine de la aliații săi armatori americani să anuleze competiția rusă existentă prin acele șantiere.

În decembrie 1999, momentul demisiei lui Elțin și aducerea lui Putin la Kremlin, putem spune că lovitura de gangster, regizată de Chubais, în colaborare cu SUA și Occidentul european, fals prezentată ca reformă economică, reușise magistral. Rusia, prin cei 7 magnifici corupți, era la secunde de a fi descentralizată economic, pulverizată național, ruptă în bucăti și măcelărită religios, în numele marilor interese comerciale internaționaliste.

Până în 2002, Putin a alungat din țară doi oligarhi puternici - Boris Berezovski și Vladimir Gusinski - și le-a confiscat bunurile. Hodorkovski, pentru că avea suportul Chevron și al Exxon Mobil, s-a făcut că nu înțelege semnalele pe care Kremlinul le trimitea: arătați fidelitate statului rus sau plecați din țară.
Pe 20 februarie 2003, la o masă rotundă cu Putin, Hodorkovski a atacat o înțelegere îndoielnică care i-a atras atenția. Ca patron al Yukos el urmărea să puna mâna pe majoritatea depozitelor de petrol dși de gaz ale Rusiei.

Un director de la Gazprom, Igor Sechin, un vechi prieten al lui Putin, care era și în K.G.B., i-a luat-o inainte marelui capitalist pro american și a blocat achiziționarea unui câmp petrolifer de către Yukos. Enervat, Khodorkovski îi reproșează lui Putin acest eveniment, denumindu-l corupție. Cel mai corupt om de afaceri al Rusiei vorbea de corupția altora! Când Hodorkovski i-a cerut lui Putin să analizeze, Putin a răspuns brusc: „Iukos are rezerve în exces, cum le-a obținut?" Mesajul a fost clar: ți-ai primit partea ta din jaful național organizat de către tine și ai tăi, acum stai deoparte.

Nu numai că mesajul cade pe un teren gol, dar Khodorkovski, arogant cum îl știe toată lumea, va dori să dea un semnal definitiv. Ori eu ori Rusia. Va ignora orice semnal, va apăsa pedala subordonării totale a statului rus până la fund. Doar americanii mai cereau câteva luni până la semnarea marelui contract prin care puneau mâna la pret de bicicletă a imperiului Yukos. Pentru Putin acest lucru nu se putea întâmpla.

În lunile care au urmat celebrei întîlniri, birourile lui Yukos au fost percheziționate de biroul procurorului general. În acea vară, la scurt timp după ce Hodorkovsky împlinise 40 de ani, locotenentul său cel mai fidel, creierul mafiei Yukos și a corupției pe care o reprezenta imperiul privat al lui Khodorkovski a fost arestat. Angajații occidentali ai Yukos au fugit din țară ca iepurii, căci știau că vor înfunda pușcăriile ruse dacă erau arestați. Dovezile furtului organizat prin Finalnda, Ucraina și statele baltice, cu transporturi zilnice, ilegale de petrol și țevi secrete de gaz construite de compania Yukos erau prea mari și greu de distrus pentru ca vre-un guvern occidental să poată să îi salveze de iernile lungi siberiene.

Nu mai vorbim de hărțile strategice cu resurse, furate și ele pentru a fi predate americanilor, în special cele care arătau zăcămintele asiatice rusești, necunoscute la Washington. CIA avea un comandou integral de agenți în interiorul companiei care monitorizau orice mișcare a autorităților ruse împotriva acesteia. Avocații lui Hodorkovski l-au sfătuit să fugă și el. Agenți secreți britanici erau gata de acțiune, pentru a ușura fuga magnatului preferat al occidentului. El a refuzat. Doar negocia cu succes preluarea celor mai mari interese energetice ale Rusiei de către Exxon Mobil. Cum era să plece cînd jaful aproape că se incheia, iar el era gata de a fi întronat țarul economiei Rusiei?

Când comandourile de poliție au luat cu asalt avionul său privat la cinci dimineata, eroul zilei, marele capitalist, care vorbea de democrație și reforme într-o Rusie pe care el o vindea la bucată celui mai bun cumpărător occidental, suna de zor la prietenii săi atlantici. Chiar și Casa Albă a vorbit cu el. Toți au răspuns, dar nici unul nu a mișcat un deget. După arestare, administrația americană a redus la minim relațiile cu Moscova, deși Putin dorea continuarea dialogului.

Reacțiile vituperante ale politicienilor occidental, americani și europeni, aflați în solda marilor coporații americane de petrol au produs un șoc în Rusia. Aceasta era democratia mult trâmbițată de către Occident? Pentru că americanii nu mai pot cumpăra la preț de dumping resursele energetice ale Rusiei prin compania Yukos, Rusia dintr-odată nu mai este reformatoare și civilizată?

Rusia a înțeles, abia atunci, magnitudinea strategiei de distrugere statală pe care Chubais o începuse și pe care Khodorkovski dorea să finalizeze în interes pur personal și pur comercial. Iluziile democratice se disipaseră. Putin, deși un om extrem de realist ca om politic, cunoscând marile minciuni occidentale, a realizat numai în acel moment căt de mare fusese glontele care trecuse pe lângă urechea lui și a națiunii sale.

Mii și mii de păduri au fost tăiate pentru a fi transformate în hărtia pe care s-a scris propaganda favorabilă lui Khodorkovski, în mai toate limbile pământului. Cel mai mare corupt om de afaceri al Rusiei devenise eroul democrației și statului de drept occidental. Propaganda falsă, mincinoasă și demonizarea administratiei Putin continua și astăzi.

Cu asemenea exemplu de democrație impusă nu a fost de mirare că Rusia nu numai că nu a mai acceptat așa zisele reforme vestice în materie de de justiție și economie, dar a naționalizat orice și oricum, încălcând uneori și propriile ei legi. Atunci când aperi un oligarch care a devalizat un stat de mărimea Rusiei, nu poți să pretinzi să impui democratia capitalistă a bogătașilor în fața unei națiuni sărăcite de tocmai eroul povestirii.

La câțiva ani după arestarea lui Khodorkovski, Kremlinul a demontat Yukos și l-a predat Gazprom, devenită prima companie de petrol și gaze din Rusiei.
O lecție pe care foarte mulți par a o uita sau simplu a o nega este aceea că nici unul dintre oligarhii ruși care au pus la punct cel mai mare transfer ilegal de proprietate din istoria lumii nu a fost interesat de puterea statului pe care îl jefuiseră, de viitorul civilizației pe care o distrugeau cu fiecare furt reușit. Pentru ei Rusia nu exista. Mai mult vor face absolut totul, inclusiv astăzi când aceste rînduri sunt scrise, pentru ca Rusia și puterea ei economică, politică, culturală, militară, socială, civilizațională să dispară, să fie distrusă complet.

Khodorkovski, ieșit din pușcărie prin grațierea semnată de către Putin, este astăzi un călător fără identitate. El ține conferințe la Washington și în capitalele democrațiilor occidentale, cerând ca statele NATO să invadeze Rusia, să fie impuse sancțiuni de tipul celor impuse Iranului, să distrugă puterea centrală de la Moscova pentru că este coruptă. Cel mai mare corupt al anilor Elțîn, criminalul cu sânge rece, căruia i se aduce cadou, pentru una din zilele sale de naștere, asasinarea unui primar de oraș care i se opunea, cere astăzi, fără rușine și nici o remușcare, ștergerea efectivă de pe harta lumii a țării sale Rusia, pe motiv de corupție. Iată fața adevărată a eroilor capitalismului de jaf orchestrat cu sprijinul occidental în Rusia anilor 90.

H.D. Hartmann