• Tweet

„Distanţare socială", claustrare, frică, populaţie tetanizată, necunoscut înspăimântător - iată cocteilul care ne duce la recesiune, mare criză, harababură socială, descompunere politică. Vor urma şomajul în masă, foametea, alte boli, epidemii etc. Marea criză din 1929-1933 revine pregnant în memoria celor care au învăţat istorie. Sau revine în memoria colectivă al doilea război mondial, pe care omenirea, odată cu căderea comunismului, cu globalizarea dezlănţuită, aproape îl uitase.

Criza loveşte mai ales în Vestul Europei, urmează SUA - deja New York-ul, statul Washington, California sunt serios atinse. China, care a fost prima lovită, după două luni de groază - oraşul Wuhan şi regiunea Hubei (cât populaţia Italiei) -, îşi revine spectaculos şi face figură de sanitarul planetei. Economia Republicii Populare - mai ales industria, transporturile, turismul, sportul şi industria spectacolului - a fost închisă, oprită mai bine de două luni.

Este izolarea, „distanţarea socială", suspendarea totală a economiei soluţia la epidemia de Covid-19 ? După multe indicii serioase, nu. Unii cercetători în boli infecţioase, cum e celebrul profesor dr. Didier Raoult de la Marsilia, o consideră o măsură de Ev Mediu, neadaptată lumii din secolul XXI. Din punctul lor de vedere, prioritară ar trebui să fie testarea în masă, urmată de diagnosticare, ca să izolezi ce e de izolat şi să tratezi ce se poate trata. „Distanţarea socială", izolarea, închiderea în casă ar trebui să le fie aplicată doar seniorilor de peste 65 de ani şi altor persoane mai tinere dar suferind de afecţiuni grave sau sistemice (inimă, plămâni, rinichi, diabet...). După toate statisticile din China şi din Italia, mortalitatea e mult mai mare pentru aceste persoane mai fragile.

E evident că seniorii trebuie protejaţi prioritar. Cum se poate face asta ? Le revine specialiştilor sarcina de a găsi soluţii, dar în nici un caz împotriva voinţei celor vizaţi. Drepturile şi libertăţile trebuiesc salvgardate cu orice preţ. Sunt destui oameni în vârstă care trăiesc singuri, fără familie, fără sprijin. România are staţiuni balneare şi turistice cu hoteluri de bună calitate, azi închise. Şi în marile oraşe sunt hoteluri închise. Pot fi ajutaţi deopotrivă seniorii şi hotelierii cu sprijin de stat.

Până la producerea unui vaccin (pentru SARS şi pentru MERS nu există nici azi vaccinuri, deşi SARS a explodat în 2002-2003), cei mai buni doctori au mai multe formule terapeutice la îndemână aplicate deja cu succes pe bolnavi confirmaţi. E vorba însă de terapii foarte ieftine si imediat accesibile, pe care industria pharma şi politicienii aflaţi la dispoziţia industriei pharma le denigrează, vor să le ascundă, să le minimalizeze, chiar să le interzică. Nu e greu de înţeles de ce.

Cel mai bun exemplu e cel al medicului şi cercetătorului deja citat, Didier Raoult, al cărui tratament (cu hidroxiclorochină şi antibioticul azitromicină) a fost preluat pe scară largă în Chină, dar şi de o clinică din Massachusetts, de o clinică celebră din Londra, de Israel între alţii. Înaltul Consiliu de Sănătate Publică din Franţa a acceptat azi, 24 martie, tratamentul dr. Raoult pentru cazurile grave. China a folosit şi foloseşte tratamentele existente, inclusiv cel cu clorochină, plus tratamentele medicinei tradiţionale chinezeşti, şi aşa se explică, printre altele, rezolvarea aproape integrală a crizei sanitare.

Două-trei luni de „distanţare socială", de „confinement", de „social isolation" a întregii populaţii vor da de pământ cu economia mondială. Care, chiar fără coronavirus, intrase mascat în criza anunţată deja de vreo doi ani. Economia românească, economiile românilor, mulţi foarte săraci, vor fi mai lovite decât Europa de Vest, bogată şi protejată mai mult de UE. E vorba de Zona Euro, nucleul dur al UE, mai ales Germania şi Europa de Nord, instalate la „clasa întâi" în trenul european. E de sperat că factorii răspunzători de la noi se gândesc şi la alte măsuri decât izolarea, armata pe străzi şi starea de asediu pe timpul nopţii - adică se gândesc la rezolvări complexe, imaginative, inteligente, în primul rând curajoase pentru a-i proteja pe români. Deocamdată nu prea se aude mare lucru.

Nu ştim dacă noul coronavirus vine din laborator sau din natură. Şi probabil că nici nu vom şti prea curând. Ambele variante au susţinători. Ce ştim însă e că, odată declanşată criza sanitară, „pandemia", toţi jucătorii mari din economie vor să se salveze, vor să câştige, iar interesele lor sunt divergente. Ca şi interesele marilor puteri economice - SUA, China, Rusia, India, Germania, Japonia, Arabia Saudită. Fiecare trage în altă direcţie, în interes propriu.

România nu trebuie doar să urmeze, ca oaia naivă din ogradă (nu e vorba de Mioriţa, un splendid ritual de iniţiere), toate măsurile proaste, excesive, simpliste, sinucigaşe luate de alţii. Cei care se vor trezi primii din panică, din spaimele care-i încremenesc au mai multe şanse să se salveze. Globalismul, noua formă de internaţionalism, capitalist de această dată, după cel proletar, este, cel puţin pentru o vreme, abandonat. Soluţiile naţionale, patriotismul economic, apărarea conaţionalilor trec înaintea oricăror alte opţiuni.

Să reamintim că în Franţa, în urma sesizării în urgenţă a sindicatului Tinerilor Medici, Consiliul de Stat, la 22 martie, a respins cererea de izolare totală şi i-a cerut guvernului să precizeze dimensiunea unor interdicţii pe care le-a decretat deja. La fel, în SUA, preşedintele Donald Trump şi-a expimat rezerva la acest tip de măsuri şi insistă în sensul continuării vieţii economice. Ce rost ar avea să intrăm într-o dictatură a doctorilor ? Mulţi dintre ei îşi susţin interesele private, ale lor şi ale industriei pharma. Trebuie făcută net diferenţa dintre medicii care tratează, cercetătorii care propun terapii şi doctorii care fac politică şi business. Este şi cazul OMS, organizaţie ONU, adică în primul rând politică.

Petru Romosan