Cu Cristoiu ce-ați avut?

Postat la: 10.04.2025 |

Scriu la cald, după ce am aflat de închiderea contului de tik-tok al marelui gazetar Ion Cristoiu. L-am cunoscut în urmă cu peste 30 de ani, am lucrat la "Evenimentul Zilei" în 1994/1995, când ziarul era un fenomen, "explodase" cu doi ani înainte în peisajul presei și aveau un tiraj mai mare decât toate celelalte ziare la un loc.

"Evenimentul Zilei" era o forță. Dacă apăreau dezvăluiri despre un demnitar, erau mari șanse să pună punct carierei respectivului. Îmi amintesc cel puțin un caz. Ziarul era o forță nu neapărat datorită tirajului uriaș, ci pentru că era credibil și era credibil în primul rând pentru că Ion Cristoiu, directorul său era credibil. Iar Ion Cristoiu era credibil pentru că era integru.

Cristoiu își impusese sieși, dar și ziarului niște reguli de la care nu se abătea niciodată. În vremurile când puterea era aproape mistică, pentru că era lipsită de transparență, liberă de reguli și politicienii păreau eternizați în funcții, mulți erau atrași de contactul cu puterea, ca fluturii de lampă. Sunt ziariști și nu neapărat directori de ziar ca Cristoiu care s-au îmbogățit astfel.

Nu și Cristoiu. Cristoiu nu ieșea niciodată din redacție. Nu se întâlnea cu politicieni. Dacă voia vreunul să-i vorbească putea să îl sune la redacție. Nici nu erau mobile pe atunci, GSN a apărut în 1996. Niciun politician nu prea îndrăznea să îl sune ca să îi reproșeze vreun articol din ziar. Dacă articolul era corect, ziaristul respectiv creștea în ochii lui Cristoiu, indiferent ce dușman și-ar fi făcut ziarul prin publicarea articolului respectiv.

Am lucrat la secțiile "Economic" și "Politic". Niciodată nu am auzit că ar fi vreo "vacă sfântă", că nu se poate să ne atingem de vreun subiect și atunci era vremea marilor privatizări frauduloase, a răsunătoarelor falimente bancare. Dar "EvZ" și Ion Cristoiu nu aveau niciun prieten, niciun protejat. Chiar nu-mi amintesc. Colecția ziarului din acei ani trebuie să mai existe pe undeva. Niciodată nu scriam despre firme private, patroni, războaie între firme. Așa ceva nu avea ce căuta în ziar.

Publicitatea era masivă, datorită tirajului imens și a imaginii bune a ziarului. Nu exista publicitate de la companii de stat, cu care după aproape un deceniu guvernul începuse să închidă gura presei. Aproape niciodată nu aveam voie să scriem de două ori consecutiv despre aceiași subiect, ca să nu se creadă că ducem vreo campanie, că suntem subiectivi sau avem vreun interes.

Trebuia să verificăm știrea. Dacă greșeam și primeam vreun drept la replică întemeiat, se dădeau amenzi foarte mari, care în cazuri extreme puteau ajunge și la 39-40% din salariu, în funcție de gravitate. Știu că eu aveam vreo 400.000 lei salariu și șeful de la sport a scris din greșeală că a decedat marele fotbalist Titus Ozon. A primit 150.000 lei amendă.

Tendentiozitatea era exclusă, contravenea liniei ziarului. Un articol tendențios nu trecea nici măcar de șeful de secție, darămite să ajungă și în paginile ziarului și dacă recidivau, aveai o problemă mare. Extremismul de orice fel era incompatibil cu linia ziarului și mai ales șovinismul. Și țineți cont că legislația privind discriminarea, antisemitismul samd apăruse după mai mulți ani, prin 2002. Până atunci o seamă de gazete numai din asta trăiau.

Cristoiu însuși avea o structură incompatibilă cu extremismul, în primul rând pentru că având ADN de gazetar pur-sânge era foarte dubitativ, departe de "convingerile ferme" ale extremiștilor. Din vocabularul limbii române cuvântul "oare" cred că era cel mai folosit de Ion Cristoiu. Și desigur, "Evenimentul Zilei" era de orientare pro-occidentală. Nici nu concepeam altfel. Eram tineri, cufundați în (sub)cultura pop occidentală iar Vestul ni se părea "cetatea luminoasă de pe deal", cum a scris cineva. Ion Cristoiu devenise el însuși o instituție, poate cum fuseseră în perioada interbelică Stelian Popescu sau Pamfil Șeicaru.

Acum aflu monstruozitatea de neimaginat că i-au suspendat sau închis contul de Tik-Tok lui Ion Cristoiu. Este un fapt de o gravitate extremă, pentru ca era un cont asumat, de autor, și avea conținut publicistic. Deci putea fi asimilat cu o publicație. Dar în Constituția României scrie că "suprimarea unei publicații este interzisă".

După anularea alegerilor și reoresiunea cu motivație politică împotriva opozanților, acum s-a trecut la închiderea publicațiilor.
Și dacă l-au închis pe Ion Cristoiu care este o instituție, înseamnă că pot închide pe oricine. Sau poate tocmai aceasta au urmărit, să demonstreze că nu le pasă de nimic și nimic nu le stă în cale. Însă nimic nu-i mai salvează. Nici cenzură, nici statul polițienesc. Valul s-a ridicat și nimic nu îl mai poate opri. Îi va mătura pe toți!

George Scarlat